Cind se tragea, ne ascundeam. Cum se mai

linistea, ne regrupam in strada

Ciofu Mihai

nascut in 4 septembrie 1957 in comuna Tibana, sat Domnita (jud. Iasi), zidar la COMTIM (1989), pensionat cu grad 1 de invaliditate (1995), impuscat in bazin si in mina

Despre faptul ca se pregateste revolutia am aflat intii in dimineata de 16 decembrie, cind eram cu sotia la Cireap Stefan, nasul baiatului, si ne uitam la video. Fiul gazdei, Adrian, ne-a spus ce se intimpla la casa lui Laszlo Tokes.

Pe 17 decembrie stateam acasa (la caminul "Detergenti" de linga Calea Buziasului). Pe la 17,30-18 m-a trezit sotia si mi-a spus ca sint manifestanti in strada. Am coborit. Vreo 100 de persoane vorbeau despre intimplarile din oras. Ne-am gindit ca s-ar putea sa vina militari din Buzias ca sa reprime manifestatiile, si am baricadat Calea Buziasului, linga Electrotimis, ca sa nu lasam armata sa vina in oras.

Un domn cu barba ne-a propus sa ne stringem mai multi si sa mergem in Calea Girocului. Am mers cu domnul acela printre camine, indemnind oamenii sa ni se alature.

Ne adunaseram vreo 200 de persoane si am luat-o pe str. Lidia, catre Calea Girocului. Dinspre Urseni au aparut doua tancuri. Comandantii erau iesiti din turela, pina la briu. Noi am strigat ca armata tradeaza poporul, "Jos comunismul!", "Hotii!". Cineva a aruncat o piatra si l-a lovit pe unul din ofiteri. Atunci acesta a scos pistolul si a tras un foc, nimerind in picior pe unul dintre noi. Manifestantii s-au dispersat, iar tancurile au plecat spre spitalul judetean, pe linia tramvaiului 9.

O parte dintre demonstranti (sub 100) ne-am regrupat pe strada Lidia. Din oras au venit citiva baieti, inclusiv fratele meu Ciofu Petru. Acestia ne-au vorbit de manifestatiile din oras.

Multora le era frica dupa ce vazusera cum a fost impuscat baiatul acela de ofiterul din tanc. Am plecat pe strada Lidia, catre Calea Girocului, vreo 20 de persoane, dintre care am ajuns acolo vreo 10.

In Calea Girocului se tragea (era cam ora 23). Un tanc era blocat, iar fratele meu s-a urcat in el si a vazut ca avea proiectile. Atunci oamenii s-au hotarit sa nu mai dea foc la tanc, ca sa nu explodeze.

Dinspre satul Giroc au venit TAB-uri si tancuri cu soldati linga ele. Noi (vreo 250 de manifestanti) stateam linga viaductul din Calea Girocului, hotariti sa nu lasam armata sa mearga spre Centru. Dintr-un TAB a coborit un ofiter care a intrat in prima casa pe dreapta cind intri in oras dinspre Giroc si a discutat ceva cu proprietarul. Apoi ofiterul a iesit din casa si s-a suit iar in TAB.

Un ofiter ne-a spus sa facem loc ca sa poata recupera tancul blocat. Noi n-am vrut si atunci au inceput sa traga. Unele focuri erau in sus, dar se tragea si orizontal, caci am vazut un om ranit in picior care a inceput sa strige catre soldati: "Lasilor, comunistilor, trageti in fratii si parintii vostri!".

Lumea s-a dispersat si soldatii au inaintat pe Calea Girocului. Eu am fugit printre blocuri.

Pe Calea Girocului era o baricada din firobuze. Tancurile au inaintat pina la baricada si le-au impins la o parte. In toata perioada asta se tragea cu rafale. Tancul blocat a fost recuperat.

Cind se tragea, ne ascundeam printre blocuri. Cum se mai linistea, cum ne grupam iarasi in strada. Dupa un timp ajunseseram sa raminem in strada chiar si cind se tragea, fiindca se tragea mai mult in sus. Se tragea insa si in oameni. Am vazut linga cofetarie un om impuscat. O salvare a venit sa-l ridice, dar militarii nu voiau s-o lase sa treaca. Printre noi se vorbea ca ranitii care ajung la spitalul judetean sint omoriti pe loc.

Cind s-a mai linistit putin, ne-am apropiat la vreo 3-4 metri de soldati si am discutat cu comandantul lor. Ii intrebam de ce trag in noi, cu ce sintem vinovati ca stam in strada. Un prieten, Dumitru Vlaic (care a fost si el ranit) si-a desfacut camasa si a spus catre ofiter: "Trageti in mine daca sint vinovat cu ceva!". Ofiterul ne-a spus sa ne linistim si sa plecam acasa, ca nu se va intimpla nimic.

Am facut un foc in mijlocul strazii. Dansam o hora si cintam "Desteapta-te romane". Ofiterul cu care vorbiseram ne-a anuntat ca a primit ordin sa traga si ne-a spus sa plecam acasa. Noi am refuzat. Atunci s-a tras in sus si apoi s-a tras in plin. Majoritatea soldatilor tragea totusi in sus. Cind am vazut ca se trage m-am ascuns dupa un stilp. Se tragea intens. Am vrut sa fug de dupa stilp, sa ma ascund dupa bloc. Atunci am fost impuscat. Am inceput sa strig: "Copiii mei, copiii mei!". Un batrin m-a vazut si a spus celorlalti sa ma ridice. Soldatii inaintau si daca m-ar fi gasit probabil m-ar fi omorit. Un verisor de-al nevestei, Ion Obreja, impreuna cu inca cineva, m-a bagat in scara unui bloc, unde am primit primul ajutor. Le-am spus sa nu ma duca la spitalul judetean ca acolo se omoara ranitii. Cineva din bloc m-a dus cu masina la Ortopedie. Acolo era plin de raniti, mi-a venit sa vomit de la mirosul de singe. Glontul din mina mi se oprise in piele. Cineva mi l-a luat, si nu stiu ce s-a intimplat cu el.

Mi-au pus mina in ghips si am fost transportat la spitalul judetean. Domnul doctor Bordos m-a salvat sa nu fiu impuscat in spital, netrecindu-ma in registru. Tot el m-a operat.

15 aprilie 1995