Profesorasul care dirija cintece in Piata Operei

Csizmarik Ladislau

nascut in 12 martie 1939 la Gataia (jud. Timis), profesor de muzica la Centrul Judetean al Creatiei Populare, 2 copii, ars la crematoriu

Cipu Ciprian (coleg de servici):

director la Centrul Judetean al Creatiei Populare (1995)

In 14 decembrie 1989 colegul meu L. Csizmarik printre altele mi-a marturisit ca doreste sa se duca la Maria la Biserica Reformata, ca acolo se petrec lucruri interesante. L-am intrebat ce. Atunci el mi-a povestit ca preotul de la acea biserica este in colimatorul securitatii si ca vor sa-l expedieze.

Noi in acea zi am continuat sa facem pachetelele cu cintece de colind si patriotice pe care sa le difuzam prin directorii de camine culturale care erau convocati pentru data de 15 decembrie. Am profitat de acest lucru si am tiparit colindele (in numar de 5-7), cit si citeva cintece patriotice printre care Hora Unirii, Trei Culori, Desteapta-te Romane, cu textele originale, nu contrafacute. Mentionez ca Lati (cum ii ziceam noi) raspundea de problemele muzicale, iar subsemnatul giram functia de director intrucit domnul Achim Penda era bolnav.

In 15 decembrie dimineata ne-am intilnit din nou. Era agitatie mare. Sedinta cu directorii de camine culturale convocata de catre tovarasul V. Bolog si Comitetul de Cultura s-a desfasurat rapid. Nu stiu ce s-a discutat ca noi doar am distribuit plicurile cu cintecele mai sus mentionate. Ulterior unii dintre directori mi-au zis ca am avut mare curaj cu distribuirea acestora (mentionez pe Cica Seculi de la Varias, actualmente primar, care mi-a confirmat ca profesorul de muzica a refuzat sa lucreze acele melodii datorita textelor). Noi profitaseram de un cuvint al secretarului cu propaganda de la judet care ne ceruse sa difuzam cintece autentice. Desigur noi am interpretat-o asa cum am vrut noi.

Dupa ce am dat textele ne-am reintors la serviciu si de aici am plecat in Piata 700, la restaurant, unde puteam sta de vorba in liniste, fara a fi auziti. Am servit o cafea si cite 50 gr. votca. Lati mi-a zis ca a fost in Piata Maria, ca acolo a inceput sa se stringa lume si el crede ca de aici va exploda buba. Din cele confirmate cu el s-a aflat si sotia sa impreuna cu o prietena. Desigur eram curios si l-am intrebat care este cauza scandalului. El mi-a zis ca vor sa-l evacueze pe popa (Laszlo Tokes - n.n.) ca le era incomod si ca adevarul este dupa el ca acel om nu se subordoneaza autoritatilor si nu doreste sa subordoneze biserica politicului.

L-am mai intrebat ce au facut. Mi-a zis ca batrinii in special au aprins luminari si ca au inceput chiar sa cinte melodii religioase si ca faceau rugaciuni. Un moment de referinta l-a constituit aparitia la geam a preotului care le-a dat binecuvintarea.

Am plecat acasa. Pe drum in troleibuz lumea deja discuta despre acest caz. Unii spuneau ca securitatea a incercat sa intre in biserica sa-l ridice pe preot, altii ca au fost sute de oameni adunati acolo etc.

La plecarea mea acasa (in jurul orei 15) Lati mi-a marturisit ca va trece iar pe acolo sa vada ce se intimpla. De remarcat ca a luat masina de scris si mi-a cerut sa mai batem la masina citeva texte. Impreuna am mai multiplicat cca 30-50 bucati cu cintece patriotice (Desteapta-te romane si Hora Unirii). In seara de 15 decembrie eu am fost nominalizat sa fac de serviciu la institutie. Dimineata m-am intilnit cu Lati. Mi-a povestit ca in Piata Maria s-au alaturat deja pe linga credinciosii reformati si multi romani si in special tineri. Ba chiar mi-a marturisit ca a fost blocat si un tramvai (pe o durata scurta). Atunci seara pe linga melodiile religioase s-a cintat si un cintec national (nu-mi aduc aminte care). L-am intrebat: Lati, tu ai dat tonul? El mi-a raspuns: desigur! Mi-a mai zis ca au aparut si "caraliii" (militia si securitatea). L-am intrebat cind a plecat acasa. Mi-a spus ca spre dimineata, ca nu putea pleca mai repede intrucit cu cit erau mai multi erau mai siguri ca nu ii vor putea aresta.

In 16 decembrie a fost ultima noastra intilnire. El a plecat acasa in jurul orelor 14 iar eu m-am dus sa maninc si sa ma pregatesc ca eram noaptea din nou de serviciu impreuna cu colegul Aurel Ardelean. Atunci am vazut ca in Piata Libertatii la garnizoana au venit blindate si camioane cu militari. Ne-am zis ca lucrurile sint serioase si ca regimul comunist se clatina tare.

In seara de 17 decembrie a inceput sa se traga. Ne-am zis ca e tragedie si ca mor nevinovati. Nu stiam la acea ora ca Lati a plecat de acasa spre Piata Operei. Am aflat acest lucru din convorbirea ulterioara cu nevasta sa. Aceasta mi-a spus ca in seara de 16 au fost impreuna din nou in Piata Maria. In 17, in jurul orelor 19-20 Lati nu mai avea rabdare si a zis ca se duce pina afara. Si-a luat de pe biroul de lucru ceva hirtii (eu banuiesc ca textele cu cintece patriotice) si dus a fost.

Dimineata pe la orele 4-5 sotia a primit telefon de la doamna Csizmarik (ea m-a cautat pe mine insa nu eram acasa), care a spus ca Lati a fost impuscat. Sotia mi-a telefonat informindu-ma si spunindu-mi s-o ajut sa-l gasim pe Lati. Cu toate eforturile, in acele momente nu am avut cu cine discuta despre acest caz. Doamna Corneanu, presedinta Comitetului de Cultura, nu a indraznit sa ceara lamuriri si ajutor la Comitetul Judetean de Partid, spunindu-mi ca este o nebunie ce-i cer. Mai imi spunea ca el trebuia sa fie acasa, nu in Piata Operei.

Ulterior am aflat de la maiorul Chirita, care ne-a relatat ca in noaptea de 17/18 decembrie, fiind de serviciu la garnizoana, dupa ce s-a tras in Piata Operei a primit misiunea sa curete piata. Domnul Chirita a luat un camion cu doi sau trei militari si s-a deplasat in piata. In fata la Lacto-Bar era un cetatean mort, strapuns de doua gloante in stomac. De aici a plecat in fata Catedralei, unde pe scari era un alt mort si unul lovit in picior. A plecat cu masina spre spitalul Clinicile Noi, unde a dat de doctorul Babusceac (fostul sot al sotiei lui Lati). Acesta l-a recunoscut pe Lati care era cel mort in fata Lacto-Barului. Doctorul Babusceac i-a telefonat doamnei Csizmarik.

In dimineata de 18 decembrie la spitalul Clinicile Noi a aparut o masina cu doi indivizi care au somat doctorii sa-l dea pe "profesorasul care stie sa dirijeze cintece in Piata Operei". Doctorii au fost nevoiti sa se supuna.

Din acel moment nu s-a mai stiut nimic. Impreuna cu alti colegi l-am cautat pe Lati, inclusiv in cimitirul saracilor, dar nu l-am gasit.

25 iulie 1995