Legitimizarea juridica a reprimarii revolutiei

1. Un precedent juridic primejdios

In 21 decembrie 1989 la Cluj, au fost omoriti 26 de oameni a caror vina era ca au strigat lozinci antiguvernamentale si antiprezidentiale.

Recent, procuratura militara a scos de sub acuzatie persoanele vinovate de soarta acestor oameni (principal vinovat : general Iulian Topliceanu). Dupa cum explica dl. procuror Mihai Ghenus, scoaterea de sub acuzatie a vinovatilor se datoreaza faptului ca acestia nu au fost decit simpli executanti ai ordinelor date de Milea, Ceausescu si capii C.P.Ex.-ului.

Dl. procuror Ghenus face parte din cea de-a treia comisie de ancheta a evenimentelor din Cluj. Initial, aceste evenimente au fost cercetate de procurorul Tit Liviu Domsa. Acesta, om demn si integru, a cerut tragerea la raspundere a celor care dadusera ordin sa se traga in popor. Cum o asemenea cerere nu convenea puterii politice, procurorului Domsa i-a fost retras dosarul.

Prin solutia data in dosarul Cluj, procuratura recunoaste oficial legitimitatea reprimarii revolutiei. Se creeaza un precedent juridic primejdios care poate sluji drept baza si pentru scoaterea de sub invinuire a criminalilor de la Timisoara.

Pentru cei avizati, aceasta situatie nu este o surpriza. Tema legitimitatii reprimarii revolutiei a fost sustinuta inca din 1990 de saptaminalul "Armata poporului", oficios al M.Ap.N., cit si de ziarul "Azi" (30 august 1990), la acea vreme ziar al partidului de guvernamint. Ne intrebam cita vreme va mai trece pina sa se constate ca Nicolae Ceausescu, in calitate de sef al statului, avea tot dreptul sa ordone reprimarea revolutiei, si, ca urmare, sa se declare recurs extraordinar si achitare in cazul Ceausescu Nicolae.

Propunem procuraturii inculparea revolutionarilor, care, in decembrie 1989, s-au facut vinovati de subminarea puterii de stat.

("Timisoara" 20 februarie 1993)

2. Nu exista justitie in Romania!

Recent au fost achitati cei 3 ofiteri invinuiti de deschiderea focului asupra manifestantilor din Calea Lipovei (cap. Gheorghe, lt-col. Paun, gen. Rotariu). Consideram folositor un scurt istoric al dosarului Calea Lipovei.

In 17 decembrie 1989 in zona au fost impuscati 36 de oameni, dintre care 6 au murit. In 1990, in urma anchetei intreprinse de ziaristul Dan Mindrila, procuratura a hotarit arestarea a 2 din cei 3 actuali invinuiti - anume cap. Gheorghe si lt-col. Paun. Dupa un timp cei 2 au fost eliberati fiind in schimb arestat ziaristul Dan Mindrila. Peste citeva luni a fost eliberat si Dan Mindrila, care apoi a parasit tara.

Inca din 1990 in opinia publica timisoreana s-a format convingerea ca eliberarea celor 2 ofiteri si arestarea lui Dan Mindrila este urmarea interventiilor unor persoane sus-puse interesate in salvarea criminalilor din decembrie 1989. O confirmare a acestui punct de vedere o gasim si in cartea "Un risc asumat" (Editura "Viitorul Romanesc" 1992) scrisa de securistul Filip Teodorescu, fost inculpat in procesul "Timisoara" (pag. 190-191): "Amintesc aici cazul capitanului Gheorghe Ion, din respectiva divizie. El si loctiitorul politic al diviziei - locotenent-colonelul Paun - au fost arestati si facuti raspunzatori pentru toti mortii si ranitii din Calea Lipovei. Dintr-o eroare pe care cu certitudine procuratura a regretat-o, au fost incarcerati in acelasi spatiu cu noi - "teroristii". Capitanul Gheorghe Ion, spre deosebire de fostul lui sef politic, era pur si simplu revoltat ca s-a recurs la aceasta manevra, de responsabilizare a sa, desi altii erau mai implicati, numindu-l in acest sens pe comandantul diviziei. De altfel era convins ca acesta a cerut incarcerarea lui pentru "a-i inchide gura" intrucit, fara sa vrea, a fost martorul unei discutii deosebit de compromitatoare pentru generalul Rotariu Constantin si nu numai. Cind acesta si-a dat seama de prezenta capitanului, a organizat doua actiuni pentru a-l suprima. Desi nu era ofiter combatant, ci la partea sedentara, l-a trimis sa anihileze un grup de teroristi inexistent. A fost impuscat din spate in cap, dar glontul a ricosat din casca de otel. A doua oara a fost trimis cu o grupa de soldati sa apere o gradinita de copii in Calea Lipovei. De aceasta data a fost impuscat, tot din spate, dinspre unitatea de unde tocmai plecase si lovit in plaminul drept. Evenimentele acestea s-au produs dupa 22 decembrie 1989. Capitanul Gheorghe Ion mi-a relatat in amanunt tot ce s-a intimplat in unitatea sa, atit inainte, cit si dupa 22 decembrie 1989, cine a tras, din ordinul cui, victime etc. Era hotarit sa nu cedeze, sa nu accepte rolul de tap ispasitor, mai ales ca se incercase suprimarea lui. Mi-a cerut sfatul cum sa procedeze. L-am asigurat ca singura cale este adevarul. Sa nu accepte nici un compromis. Sa insiste la procuratura sa fie ascultat si sa i se ia in considerare declaratiile, chiar daca incrimineaza anumite persoane sus-puse. Este singura lui sansa sa scape necondamnat. Asa a si facut si dupa 3 luni ambii ofiteri M.Ap.N. au fost pusi in libertate".

Reiese asadar, din marturisirea lui Filip Teodorescu, ca ofiterul Gheorghe, "spre deosebire de fostul lui sef politic" lt-col. Paun, era revoltat ca a fost arestat, dar nu pentru ca n-ar fi tras ci pentru ca "altii erau mai implicati". Locotenent-colonelul Paun se pare ca era resemnat cu ideea ca trebuie sa faca puscarie.

Eliberarea celor doi in 1990 s-a facut nu pentru ca n-ar fi fost vinovati, ci pentru erau incriminate anumite persoane sus-puse.

Anul acesta s-a reluat procesul Calea Lipovei, prin stradania procurorului Gh. Oancea. Din pacate, judecatorul Constantin Lucescu a condus procesul de o maniera vadit partinitoare. Exemplificam aceasta prin urmatoarele fapte:

- Nu s-a tinut seama de declaratiile date de invinuiti in 1990

- Invinuitii au fost lasati sa indruge ce-au vrut, sa falsifice adevarul dupa dorinta, fara ca nimeni sa poata riposta la falsificarile lor. Membrilor asociatiei "17 Decembrie" prezenti la proces li s-a atras atentia sa raspunda strict la intrebari si sa nu vorbeasca neintrebati. Unul din raniti, cind a incercat sa intervina pentru a restabili adevarul, a fost amenintat de judecator ca va fi amendat daca mai vorbeste neintrebat.

- Nu s-a respectat codul de procedura civila. Conform acestuia, ranitii si membrii familiilor indoliate care s-au constituit parte civila ar fi avut dreptul sa puna intrebari invinuitilor si martorilor. Judecatorul Lucescu nu a respectat acest drept. In schimb, invinuitii si avocatii acestora au putut pune intrebari. Dupa ce unul dintre raniti a fost amenintat cu amenda daca vorbeste neintrebat, nimeni n-a mai indraznit sa-si ceara dreptul de a pune intrebari. Niciunul dintre membrii asociatiei "17 Decembrie" n-a avut avocat.

- Intrebarile judecatorului aveau scopul vadit de a-i dezvinovati pe invinuiti. De pilda, ranitul Robert Constantin Buzatu, fiul locotenent-colonelului Marin Buzatu care lucra chiar la unitatea militara din Calea Lipovei, nici nu a fost intrebat de unde s-a tras asupra lui (se stia ca va raspunde ca s-a tras dinspre unitatea militara). In schimb a fost intrebat daca tatal sau i-a spus ca n-are voie sa se apropie de unitate - ca si cind ar fi existat vreo lege care sa interzica civililor sa se apropie de blocurile de locuinte aflate linga unitatea militara. Alarma de lupta care s-a dat in 17 decembrie nu poate interzice nimic civililor, iar starea de urgenta a fost decretata abia in 20 decembrie.

- Judecatorul s-a orientat spre generalitati nerelevante, neglijind imprejurarile concrete in care au fost impuscati membrii asociatiei noastre. Daca, sa zicem, Zgabeata Iftode (nume fictiv) a spart alimentara situata vizavi de unitatea militara, aceasta nu poate fi o justificare pentru impuscarea lui Robert Buzatu. Similar, daca Zgabeata Iftode a incercat sa patrunda in unitatea militara, aceasta poate eventual sa justifice impuscarea lui Zgabeata Iftode, dar nu si a celorlalte persoane.

("Expres" din 15 noiembrie 1994)

Nota: Parchetul a declarat recurs la acest proces, acesta inca judecindu-se.

3. Procesul "Calea Lipovei": Dialog procuror - judecator

Pentru a intelege felul in care s-a judecat procesul "Calea Lipovei", redam un dialog desfasurat intre procuror (colonel Gheorghe Petrean) si judecator (colonel Constantin Lucescu), cu prilejul audierii martorului lt-col. Jinaru Adam (11 octombrie 1994):

Procuror: Pe mine ma interesa, domnule presedinte, daca atunci cind a plecat martorul de acasa se executa sau nu se executa foc.

Judecator: Nu, relevanta intrebarii pentru cauza sa mi-o explicati! Ca intrebarea sa fie admisa, trebuie sa fie utila, relevanta, pertinenta. Care este relevanta pentru mine? Din cauza, nu pentru mine. Eu nu sint stapinul dosarului, ci numai judecatorul lui...

Procuror: Domnule presedinte, noi am formulat intrebari...

Judecator: Va rog sa-mi explicati relevanta si, daca-mi explicati atunci pot sa fiu in posibilitatea de a discerne asupra acceptarii sau respingerii intrebarii.

Procuror: Pentru ca este un lant cauzal, domnule presedinte...

Judecator: Lantul cauzal s-a facut din declaratiile colegului dumneavoastra care si-a permis, acuzind un general, sa tirasca armata in mocirla... Va rog sa luati loc. Respingem intrebarea... Eu nu vorbesc despre fapte in sine, ci despre maniera de exprimare, care este improprie, inadecvata si inacceptabila. Sintem chemati sa aparam legea, sa aparam drepturile, libertatea oamenilor, demnitatea lor, nu sa-i injosim pe oameni, cu atit mai putin o institutie fundamentala a statului roman.

(relatare de la proces de lt-col. George Vasile - "Adevarul obiectiv numai Dumnezeu il cunoaste", in "Observatorul Militar" din 19 octombrie 1994)

Note: 1. Care trebuia sa fie preocuparea judecatorului? Sa se ingrijoreze ca, prin acuzarea unui general, armata e tirita in mocirla sau sa stabileasca daca generalul respectiv e vinovat?

2. O alta caracteristica a procesului a fost faptul ca unii martori si-au retras declaratiile initiale. De pilda, maiorul Stelian Slavu, care in aprilie 1994 a declarat in fata procurorului militar ca l-a auzit pe lt-col. Paun ordonind sa se traga in populatie.

3. La recurs, a fost mentinuta sentinta de achitare a inculpatilor