Generalul Guse: criminalul transformat in erou

1. Un interviu al generalului Guse

Obsedat de lamurirea "misterelor" revolutiei, dl. Pavel Corut publica, in cartea "Sa te nasti sub steaua noastra!" (Editura Gemenii, Bucuresti 1993), un interviu cu dl. general Stefan Guse.

De la inceput, autorul avertizeaza: "Interesele de stat au prioritate. Desigur va veni o zi cind se va putea spune tot adevarul. Pina la acea data trebuie sa ne multumim cu adevaruri partiale" (pag. 93).

Despre evenimentele din Calea Girocului, generalul Guse, numit de Pavel Corut "omul care a salvat Romania", marturiseste: "Reusisem sa deblochez tancurile din Calea Girocului, folosind efective conduse de un maior foarte destoinic - Paul Vasile" (pag. 103). Motivul acestei actiuni este ca "daca luau foc (tancurile - n.n.) explodau ca niste bombe. Distrugea cartierul. Am dat ordin sa fie deblocate cu orice pret. Recunosc ordinul: cu orice pret! Inclusiv prin foc" (pag. 100).

In legatura cu manifestantii din 20 decembrie, generalul Guse declara: "Ma convinsesem ca nici o forta din lume nu-i putea opri sa treaca in mod organizat spre centru" (pag. 109). Ne punem intrebarea: daca "nici o forta din lume nu-i putea opri" pe manifestanti, ceea ce s-a intimplat in 20 decembrie 1989 a fost fraternizarea armatei cu revolutionarii sau doar acceptarea resemnata, de catre generalii ceausisti, a unei situatii care depasea puterea lor de influentare ?

"In noaptea de 21 decembrie 1989, Judeteana de partid ne daduse ordin sa intocmim un plan de capturare a conducerii Revolutiei din sediul Operei", insa acesta "era un ordin absurd si imposibil de realizat", explica mai departe domnul Guse (pag. 111). Constatam coincidenta dintre parerea domnului general si propria noastra parere, exprimata cu peste 3 ani in urma (vezi articolul "Masluirea istoriei revolutiei" din revista "Nu" nr.33/1990). Raminem totusi nedumeriti: daca ordinul de capturare a revolutionarilor din cladirea Operei era "imposibil de realizat" (aprecierea generalului Guse), care este meritul domnului general in faptul ca acest ordin nu a fost indeplinit ?

In legatura cu Viorel Oancea, fost ofiter M.Ap.N., actualul primar al Timisoarei, Stefan Guse explica: "Cind nu mai era nici un pericol, Oancea a aparut in piata, vorbind din balconul Operei. Cam asta-i gestul sau eroic. A cerut voie de la sefi sa mearga sa-si vada familia, apoi a tinut un discurs in balcon. Ofiterii s-au revoltat ca vorbea in numele Armatei (...) Am dat ordin sa fie dus imediat in cazarma, la locul sau de munca. Ulterior m-a acuzat ca l-as fi arestat (...) Era (Oancea -n.n.) oportunistul care statuse ascuns cind era greu" (pag. 149).

Nu stim daca, si unde anume, "a stat ascuns" Viorel Oancea inainte de 22 decembrie. Marturisim ca, pina la citirea cartii lui Pavel Corut, credeam ca ofiterii timisoreni au fost de acord cu discursul lui Oancea, in care acesta a declarat ca armata este alaturi de popor. Manifestantilor din Piata Operei aceste cuvinte le-au sporit curajul si increderea in izbinda. Generalul Guse spune insa ca ofiterii erau "revoltati".

Cu inversunare demasca domnii Guse si Corut exagerarea numarului mortilor revolutiei. Pe acest fond, generalul Guse incearca minimalizarea numarului victimelor. Mortii din Timisoara "nu erau nici mii, nici sute. Nici chiar zeci" spune domnia sa (pag.111). Dupa datele Procuraturii au fost totusi 73 de morti la Timisoara inainte de 22 decembrie, adica, un adevarat macel.

Apreciem ca interviul publicat de Pavel Corut se inscrie printre incercarile, deja banalizate, de prezentare a oamenilor minjiti cu singe romanesc in decembrie 1989 drept eroi ai neamului. Nadajduim ca opinia publica nu se va lasa inselata de acest fel de propaganda.

("Romania Libera" 7 decembrie 1993)

2. "Eroul" Guse

Sedinta Senatului din 29 martie 1994:

Sergiu Nicolaescu (senator PDSR): "Generalul Guse a fost un bun roman si a murit la datorie (?-n.n.)! Fie-i tarina usoara! Va rog sa tinem un moment de reculegere!"

Asistenta pastreaza un moment de reculegere.

(Monitorul Oficial, dezbateri parlamentare, nr. 73/1994)

Pluralism de opinii exista in Senat in problema caselor nationalizate sau a acordurilor cu F.M.I. Insa, cind e vorba de omagierea criminalilor din decembrie 1989, acest lucru se face in unanimitate.

Sedinta Camerei Deputatilor din 29 martie 1994:

Anghel Stanciu (deputat PRM) propune un moment de reculegere pentru Stefan Guse.

Din sala, din partea opozitiei: "Tinem momente de reculegere pentru toti banditii, domnule ?"

Un deputat din partea opozitiei paraseste sala.

(Monitorul Oficial, dezbateri parlamentare, nr. 72/1994)

Nu stim cine este deputatul care a parasit sala (probabil acelasi care a vociferat). Marea majoritate a deputatilor (inclusiv ai opozitiei) au acceptat momentul de reculegere in memoria generalului Guse.

Asociatia "17 Decembrie" si-a exprimat nemultumirea fata de acest episod in conferinta de presa din 1 aprilie 1994, iar apoi prin urmatorul comunicat care a fost trimis TVR si principalelor ziare:

Asociatia "17 Decembrie" protesteaza impotriva cultului personalitatii generalului Stefan Guse, declansat cu prilejul mortii acestuia. Reamintim ca multi membri ai asociatiei noastre au fost impuscati sau au rude omorite datorita ordinelor date in decembrie 1989 de generalul Guse. Daca dupa revolutie Romania ar fi devenit un stat de drept, si daca presedintele Ion Iliescu n-ar fi desfiintat pedeapsa cu moartea, generalul Guse ar fi trebuit adus in fata plutonului de executie. Prezentarea lui, printr-o propaganda interesata, ca un erou al neamului, face parte dintr-o campanie de falsificare a istoriei revolutiei care noua, luptatorilor in revolutie, ne trezeste dezgustul.

Mijloacele de informare in masa din Bucuresti, cu exceptia revistei "Expres", au ignorat comunicatul asociatiei "17 Decembrie", prezentind in schimb ample articole de omagiere a generalului. TVR, de pilda, a prezentat ulterior chiar un comunicat a 2 asociatii obscure de revolutionari bucuresteni prin care se cere declararea lui Guse ca erou national. Insa punctul de vedere al asociatiei "17 Decembrie", principala organizatie de revolutionari din tara, este cenzurat la TVR (nu este singurul caz).

Am luat legatura cu domnul senator PNTCD Tanase Tavala, cerindu-i sa prezinte in Senat parerea asociatiei "17 Decembrie" despre generalul Guse. Ulterior, la o emisiune a postului TV "Europa Nova" a carei invitat era domnul Tavala, l-am intrebat daca a facut ceea ce l-am rugat. Domnia sa a raspuns ca el nu este unealta nimanui si ca nu poate spune in Senat lucruri de a caror corectitudine nu este convins. Domnul Tavala insusi este printre cei care au tinut moment de reculegere in memoria lui Guse.

Totodata, am vorbit si cu deputatul Teodor Vintilescu (care mi-a marturisit ca, desi cei din jurul lui au tinut moment de reculegere in memoria lui Guse, el personal nu s-a ridicat in picioare cu acel prilej) pentru aceeasi problema. Fara rezultat.

Amintesc faptul ca, in decembrie 1992, o alta organizatie revolutionara timisoreana, Fundatia Nationala a Revolutiei, condusa de domnul Pompiliu Alamorean, a considerat necesar ca punctul ei de vedere intr-o anumita problema (fara legatura cu activitatea parlamentului), sa fie exprimat in parlament. S-a gasit atunci un senator, anume Corneliu Vadim Tudor, care nu s-a simtit jignit de a se considera unealta acestei insignifiante organizatii (liderul acesteia a primit 1,5 % din voturile timisorenilor la alegerile locale).

3. Revista "Cuvintul" si "noua opozitie"

Saptaminalul "Cuvintul" (nr. 33/1993) ne induioseaza informindu-ne ca dl. general Guse, "figura luminoasa" a evenimentelor din decembrie 1989 "chiar daca pina in 20, la Timisoara, a trebuit sa execute ordine criminale", este "grav bolnav". Nu ne mira acest lucru, ne-am obisnuit deja cu persoane "grav bolnave" (Nicu Ceausescu, Ion Coman s.a.)(1). Intelegem ca "ordinele criminale" ale generalului Guse reprezinta un lucru marunt, fara importanta, care nicidecum nu poate sa-i intunece "figura luminoasa". Rugam insa redactia "Cuvintul" sa faca un efort iluminist si sa explice de unde stie ca "generalul plateste, se pare, curajul de a fi fost in alta tabara decit invingatorii din aglomeratia decembrista".

Tot revista "Cuvintul" (nr.21/1993) a insinuat ca alt general, Iulian Vlad, este tinut in puscarie ca sa nu spuna ceea ce stie despre "misterele" revolutiei. Noi, mai putin informati, credem ca Iulian Vlad sta in inchisoare pentru arestarea ilegala a lui Dumitru Mazilu.

Preocupat de adevarul despre revolutie, distinsul saptaminal dimbovitean a consacrat un amplu spatiu tipografic lui Pavel Corut ("Cuvintul" nr. 24/1993), cel care a dezvaluit ca la Timisoara, in decembrie '89, trei membri ai unui comando maghiar au fost omoriti iar apoi "identificati cu precizie, fotografiati, filmati" (Pavel Corut - "Fulgerul Albastru", Editura Miracol 1993, pag. 162). Cind sa exclamam si noi: gata cu misterele, totul s-a lamurit !, citim ca acelasi Pavel Corut se intreaba: "interventia straina in decembrie 1989 a fost reala sau simulata ?" (Pavel Corut - "Scrisoare de plebeu", in "Meridian Magazin" nr. 1/1993).

Printre colaboratorii revistei "Cuvintul" se numara dl. Radu Portocala, cel care a scris ca manifestatia inceputa la casa preotului Tökes a "degenerat" in revolutie (Radu Portocala - "Romania. Autopsia unei lovituri de stat", Editura Continent 1991, pag. 36). Timisorenii credeau ca nu este vorba de o "degenerare", ci de o evolutie in sens pozitiv, caderea lui Ceausescu fiind, dupa umila noastra parere, un lucru pozitiv.

Intelegem ca opinia publica trebuie pregatita cu ideea formarii unei "noi opozitii", care sa nu puna in primejdie anumite interese. Stefan Guse, Iulian Vlad, Petre Roman, Pavel Corut s.a. incep sa fie prezentati, tot mai insistent, ca niste conducatori ai luptei politice anticomuniste. Fereste-ne Doamne de prieteni, ca de dusmani ne ferim singuri !

("Timisoara" 26 august 1993)

Note: 1. Boala generalului Guse s-a dovedit a fi reala. Despre moartea acestuia, credem folositor sa amintim spusele domnului Valentin Gabrielescu, presedintele Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989": "Nu este nici o indoiala in faptul ca generalul Guse a murit normal. Era bolnav de multa vreme de cancer, asa ca orice varianta in legatura cu disparitia suspecta a generalului nu-si are rostul" ("Timisoara" 5 aprilie 1994).