O carte nesincera: "Revolutie si reforma" de Ion Iliescu

Aparitia memoriilor presedintelui Ion Iliescu, sub titlul "Revolutie si reforma", a stirnit un justificat interes in opinia publica. Domnul Ion Cristoiu, de pilda, numea aceasta aparitie "un moment politic de exceptie", iar memoriile in sine, "un text de exceptie" ("Expres Magazin" nr. 50/1993). Aceasta carte ne ofera prilejul de a cunoaste opiniile sefului statului despre unele intimplari din istoria recenta a tarii.

Din pacate, dupa parerea noastra, memoriile domnului presedinte contin o serie de neadevaruri care nu vor face decit sa intareasca suspiciunile cu privire la domnia sa.

Unul din motivele contestatiilor la care a fost supus pina acum domnul Iliescu este minciuna care, din primele clipe, a fost raspindita de puterea instalata in 22 decembrie 1989. Dl. Iliescu nu tagaduieste faptul ca, in decembrie s-au spus unele neadevaruri, insa le pune pe seama altora. "Cifra victimelor pe care, intr-un prim moment, am luat-o drept buna, 60000 de morti, nu exista decit in imaginatia corespondentilor de presa" explica domnia sa (pag. 6). Avem de-a face cu o inversare a cauzei cu efectul. Cifra de 60000 de morti a fost raspindita prin procesul lui Ceausescu. Nu ziaristii au dezinformat noua putere, ci noua putere a dezinformat ziaristii. Aceasta nu s-a intimplat "intr-un prim moment", ci la trei zile dupa rasturnarea lui Ceausescu.

Remarcam laudele pe care autorul le aduce pluralismului politic, pluripartidismului (pag. 18). Sa fie oare acelasi Ion Iliescu care, in ianuarie 1990, spunea ca multipartidismul este "depasit istoriceste" (vezi "Dialog cu tinerii" in "Adevarul" din 23 ianuarie 1990) ?

"Nu aveam nici o indoiala ca inlaturarea dictaturii nu era decit partea vizibila a aisbergului si ca aceasta miscare populara tindea, de fapt, la disparitia totala a sistemului comunist, in care nimeni nu mai credea" scrie autorul (pag. 31). Credem ca aici domnul presedinte se inseala. Oameni care sa creada in sistemul comunist existau inca. Dl. Iliescu insusi vorbea la televiziune in 22 decembrie 1989 despre cei care "au intinat numai numele partidului comunist roman" (vezi "Revolutia romana in direct", volum editat de TVR, 1990, coordonator Mihai Tatulici, pag. 46). De altfel, chiar autorul cartii "Revolutie si reforma" scrie despre necesitatea respectarii convingerilor celor care "au fost si au ramas comunisti" (pag. 62). Cum am putea sa-i respectam pe acesti oameni daca acestia n-ar exista ?

In continuare, domnul presedinte marturiseste despre ziua de 22 decembrie 1989, numita de dinsul "vremea actiunii": "Mi-am spus ca lucrul cel mai important era (...) de a putea constitui un nucleu in jurul caruia sa se poata regrupa toate fortele capabile de a transforma simplul deziderat in fapt politic; acesta trebuie sa fie bulgarele de zapada pe care, in conditii favorabile, este destul sa-l lasi sa se rostogoleasca pentru ca el sa devina avalansa. Dar acest bulgare, aceasta mina de zapada intarita intre palme (...) cineva trebuia sa-l faca" (pag. 35).

Tinem sa-l informam pe domnul Iliescu ca bulgarele fusese deja facut in 16 decembrie 1989, la Timisoara. In 22 decembrie aveam deja de a face cu o avalansa.

Una dintre problemele a caror lamurire era asteptata de la aceasta carte este "cine au fost teroristii ?". In seara de 22 decembrie primele focuri de arma au fost trase la C.C. la orele 6,30-7. Despre acestea, domnul presedinte scrie: "nu mi se pare exclus ca aceste prime focuri de arma sa fi fost un simplu accident datorat unuia din acei tineri care aveau pentru prima data o arma in mina (...) Multe din infruntarile care aveau loc in acele zile au fost cauzate, pur si simplu, de graba unora de a apasa pe tragaci, fara sa stie prea bine in cine trag si de ce" (pag. 37-38).

Asadar, domnul presedinte confirma varianta raspindita inca din 1990 de domnul Nica Leon, anume ca la C.C. revolutionarii se impuscau intre ei. Nica Leon era insa de parere ca aceasta era urmarea unui scenariu pus la cale de cei care au preluat atunci puterea.

Pentru a combate asemenea teorii, domnul Iliescu scrie: "Cei care ne (si ma) acuza de a fi simulat un inceput de razboi civil, pentru a prelua puterea si a o consolida, o fac cu rea credinta si de pe pozitii politice vadit partizane; ei ar trebui (...) sa dea o explicatie logica unei atitudini cel putin surprinzatoare: in acel moment, nimeni nu contesta nici persoana mea, nici Consiliul Frontului Salvarii Nationale (...) Noua putere, avind din prima clipa controlul armatei si al fortelor de ordine, nu vad de ce s-ar fi pus in pericol, stirnind tulburari care n-ar fi putut decit compromite o pozitie deja dobindita si unanim recunoscuta" (pag. 39).

Interesanta ni se pare marturisirea ca noua putere avea "din prima clipa" controlul armatei si al fortelor de ordine. Insa afirmatia ca a fost destul ca domnul Iliescu sa se autoproclame sef al statului si imediat pozitia lui a devenit "unanim recunoscuta" dovedeste dispret fata de adevarul istoric.

Reamintim domnului Iliescu ca, atunci cind a incercat sa se adreseze multimii aflate in fata cladirii C.C., a fost intimpinat cu huiduieli si cu lozinca "fara comunisti!". Despre asta a povestit si unul din apropiatii domniei sale, regizorul Sergiu Nicolaescu (vezi "Revolutia romana in direct", pag. 239).

Ceea ce incearca domnul Iliescu sa ascunda este existenta, printre revolutionari, a unei contestari a domniei sale incepind chiar cu momentul autoproclamarii dinsului ca sef al statului. Aceasta contestare nu avea nimic comun cu Ceausescu si nici cu partidele politice infiintate mai apoi.

De indata ce asa-zisa lupta cu teroristii a scazut in intensitate, in 26 decembrie 1989 un grup de revolutionari bucuresteni au incercat inlaturarea de la putere a lui Ion Iliescu. Pe strazile Bucurestilor au fost trimisi agitatori ca sa convinga lumea sa se adune la un miting. Guvernul a anuntat prin radio si TV ca respectivul miting este o provocare a "teroristilor" (vezi "Cum a fost suspendat de catre guvern primul miting anticomunist" de Crina Nedelcu, in "Zig-Zag" nr. 13/1990). Chiar si Doina Cornea a fost convinsa atunci de Silviu Brucan sa spuna revolutionarilor ca in acel moment un miting ar fi primejdios. Sa nu cunoasca domnul Iliescu aceasta prima incercare de inlaturare a sa de la putere ? Greu de crezut.

Vazind multimea adunata in fata C.C., domnul Iliescu a simtit raspunderea care ii revenea "nu numai in constituirea unui nou edificiu politic, ci, mai ales, in a impiedica conflictele care puteau fi extrem de crude" (pag. 36). "Unul din principalele obiective si merite ale noii puteri" este "acela de a fi reusit (...) sa pastreze in tara o atmosfera cit de cit calma, evitind confruntarile civile, singeroase" (pag.38).

Amintim ca in urma asa-zisei lupte cu teroristii (dupa 22 decembrie) au murit de 5 ori mai multi oameni decit ca urmare a incercarii de inabusire a revolutiei de catre Ceausescu (16-22 decembrie). Putea exista ceva mai rau decit asta ?

Dupa parerea domnului Ion Iliescu, Romania "a reusit, intrucitva mai bine decit altele (tari - n.n.) din fostul bloc comunist, trecerea de la o dictatura (...) la o organizare democratica" (pag. 57). Probabil domnul presedinte nu stie ca Romania a fost singura dintre tarile foste membre ale Tratatului de la Varsovia, exceptind U.R.S.S., in care confruntarile interetnice (Tirgu Mures) si politice (iunie 1990) au dus la pierderi de vieti omenesti. Totodata, intre aceste state, Romania a avut cea mai mare descrestere economica.

Mai aflam din aceasta carte unele masuri luate de domnul Iliescu. De pilda, epurarea securitatii: "aceasta epurare - a carei amploare depaseste cu mult tot ce s-a facut in acest sens (...) in alte tari" (pag. 54).

Cu Piata Universitatii, "o miscare atit de contrara idealurilor de libertate si valorilor democratice" (pag. 83), sprijinita de "generosi platitori" (pag. 85), domnul Iliescu a vrut sa dialogheze, insa nu in fata televiziunii. Cu toate acestea, domnia sa se declara "gata sa discut cu oricine si in orice conditii" (pag. 86). "Orice conditii" nu include oare prezenta televiziunii?

In concluzie, consideram "Revolutie si reforma" o carte nesincera, scrisa in scopul cosmetizarii istoriei in conformitate cu interesele autorului. Credem insa ca opinia publica va deveni din ce in ce mai refractara la acest tip de propaganda.

("Renasterea Banateana" 2 martie 1994)

Nota: Recenzia se refera la prima editie a cartii, editata de redactia publicatiilor pentru strainatate, 1993

Reactia lui Ion Iliescu: In cea de-a doua editie a cartii "Revolutie si reforma" (Editura Enciclopedica, 1994), in loc de "sistemul comunist in care nimeni nu mai credea" este scris "sistemul comunist in care foarte putini mai credeau" (pag. 51). Totodata, citatul scris cu litere cursive a fost inlocuit cu: "...lucrul cel mai urgent era (...) de a alcatui un nucleu in jurul caruia sa se poata regrupa toate fortele capabile de a orienta dezideratele multimii (...) intr-un program politic cu directie unitara. Prin acest program, miscarea populara spontana, revolta impotriva dictaturii - care pornise, initial, ca un bulgare de zapada si se transformase acum intr-o avalansa de nestapinit - aveau sa dobindeasca o hotaritoare substanta revolutionara" (pag. 55).