Filip Teodorescu: "Un risc asumat"

-cronica de carte-

Cartea "Un risc asumat" se inscrie pe linia incercarilor de a demonstra ca revolutia romana a fost opera unor agenturi straine.

Amintim ca la proces, fostul inculpat Filip Teodorescu a declarat ca nu a evidentiat nici un amestec strain in evenimentele din decembrie 1989. In legatura cu aceasta afirmatie, la paginile 95-96 ale cartii, autorul incearca sa nuanteze: "Este cazul sa elucidez chestiunea multdiscutata cu privire la cele declarate de mine in fata instantei de judecata in 7 martie 1990. Multi nu au retinut nuanta si probabil ca este si vina mea ca nu am fost mai explicit (...) Mi s-a pus intrebarea daca am prins vreun spion sau tradator (...) Deci eu am declarat ca nu am prins nici un spion sau tradator si nicidecum ca acestia nu ar fi existat".

Domnul Teodorescu este nesincer. Dinsul a declarat in instanta ceva mai mult decit ca nu ar fi prins nici un spion. Dinsul a declarat ca nu a putut evidentia nici un amestec strain. Culmea e ca acest lucru e consemnat chiar in cartea "Un risc asumat", la pag. 314. Se pare ca "marele" Filip Teodorescu nici macar o dezinformare ca lumea nu e in stare sa faca. Se contrazice in propria lui carte.

Iata un pasaj din declaratia facuta la proces in 14 octombrie 1991 de Filip Teodorescu si reprodusa la pag. 314: "Nu afectez in nici un fel prestigiul contraspionajului roman recunoscind, asa cum am facut-o si in depozitia din 7 martie 1990, ca eu si ofiterii de contraspionaj de la Timisoara nu am reusit atunci sa evidentiem acest amestec strain (...) Este meritul presei in general, al unor gazetari iscoditori in special, ca au gasit dovezi indubitabile ale amestecului strain in evenimentele din decembrie 1989".

Apare un cerc vicios. Autorul vorbeste despre amestecul strain in revolutie bizuindu-se nu pe propriile lui constatari ci pe reportajele unor gazetari iscoditori. Apoi apar alti gazetari iscoditori care reiau teoria agenturilor straine bizuindu-se pe marturia lui Filip Teodorescu. Asa se dovedeste amestecul strain in revolutie, conform principiului lui Goebells: "orice minciuna, oricit de absurda, daca este repetata insistent ajunge sa fie crezuta".

Interpretarile tendentioase abunda in "Un risc asumat". De pilda se vorbeste de implicarea consulatului iugoslav in evenimente lasindu-se sa se inteleaga ca aceasta ar apartine unui scenariu extern. Ceea ce uita Filip Teodorescu sa spuna este ca initiativa acestei implicari nu a venit din partea consulatului ci din partea revolutionarilor. A fost o tactica a revolutionarilor de a face cunoscut in strainatate ce se intimpla la Timisoara si daca consulul iugoslav a sprijinit asta, ii multumim.

O alta metoda a autorului este prezentarea unor amanunte nerelevante si trecerea sub tacere a amanuntelor relevante. De pilda, se afirma ca dupa izbucnirea revolutiei atasatul militar japonez a tinut neaparat sa ajunga in Timisoara. Asemenea fapt, chiar daca ar fi adevarat, ar fi nerelevant. Este firesc ca niste evenimente precum cele din decembrie 1989, odata izbucnite, sa stirneasca curiozitatea unor straini. Problema nu este daca au existat straini curiosi sa afle ce se petrece la Timisoara, ci daca asemenea straini au avut un rol activ in evenimente.

Mult mai relevant ar fi fost daca Filip Teodorescu ar fi scris despre liderii revolutionari pe care Securitatea i-a identificat in acele zile. Cum insa acestia sint cetateni romani, in majoritate de nationalitate romana, si a caror legatura cu agenturile straine nu poate fi dovedita, domnul Teodorescu prefera sa treaca acest subiect sub tacere.

Gasim in carte si deja clasica dezinformare conform careia deschiderea focului a fost rezultatul unor violente sau distrugeri provocate de manifestanti. Sutele de marturii din procesul al carui inculpat a fost Filip Teodorescu infirma aceasta.

In concluzie, consideram "Un risc asumat" o carte nesincera, tendentioasa, care nu urmareste adevarul despre revolutie ci interesele grupului socio-profesional caruia ii apartine autorul.

("Expres Magazin" nr.4 din 3 februarie 1992)