Istoria unei Comisii

Giura Marina Rodica

nascuta in 12 august 1962 la Cirlibaba (jud. Suceava), functionara la posta - serviciul comercial (1989), maior de politie (1997). Membra in Comisia Guvernamentala de cercetare a evenimentelor din 1989.

In 16 decembrie 1989, orele 14 - 17, am trecut prin Piata Maria si am vazut multimea adunata la preotul Tokes. Am fost chiar in perioada in care primarul Mot a venit si s-a adresat multimii spunind ca totul este in regula si multimea poate pleca acasa linistita ca preotul nu va fi mutat. M-am reintors in jurul orelor 18, cind a inceput adevarata demonstratie anticeausista, scandindu-se "Libertate", "Jos Ceausescu". Dupa altercatiile dintre demonstranti si scutieri am fost impinsi peste podul de la Maria spre Catedrala. Imi amintesc ca la un moment dat s-a apropiat de grupul nostru un tinar (ulterior l-am recunoscut pe Marius Mioc) spunindu-ne ca a doua zi sa ne intilnim pentru a continua demonstratia.

A doua zi, in data de 17 decembrie, impreuna cu fiul meu Razvan in virsta de 5 ani si soacra mea am iesit in oras in Piata Operei. Spre podul de la Maria ne-am intilnit cu fanfara militara. Ne-am alaturat grupului din spatele fanfarei si am plecat spre Piata Operei scandind lozinci anticeausiste. Din Piata Operei am pornit spre Complexul studentesc, impreuna cu Petre Borosoiu, Rusanda Petru si multi altii. Deoarece Borosoiu era o persoana inalta si simtind nevoia de sincronizare, impreuna hotaram lozincile ce urmau a se striga si el se intorcea spre demonstranti si dadea tonul. Am mers spre Complex unde am facut un ocol chemind studentii sa ni se alature, acestia retragindu-se de la geamuri in urma apelului nostru. Coloana a plecat spre Continental si Consiliul Judetean, unde am fost opriti de soldati. S-a fortat barajul si s-a intrat in Consiliul Judetean. Am fost de fata cind s-au rupt portretele lui Ceausescu. Dupa citeva minute armata s-a repliat si a urmat arestarea demonstrantilor (pe care au reusit sa-i prinda).

Am plecat spre Piata Libertatii unde pe str. Alecsandri era spart magazinul de confectii Zurobara si am vazut tigani furind. Impreuna cu d-na Niculescu Maria (vecina mea) i-am scos afara, spunind ca noi nu am iesit pe strada pentru a se fura din magazine. Trecind pe acolo un tinar de vreo 26-28 de ani ne-a strigat: "Securistelor, lasati oamenii sa ia ce vor!".

Mergind spre Libertatii am vazut cum tineri bine imbracati invatau vagabonzii sa loveasca cu bita pentru a se sparge vitrina de la Stirex (ei nu reuseau).

In data de 18 cind m-am prezentat la serviciu mi s-a spus de catre o colega sa merg la seful meu ing. Crainic sa ma stearga de pe lista (era vorba cu lista cu intirziatii la serviciu). Mi s-a spus ca lista e data la Low Pauna, care a refuzat sa ma stearga spunind ca eu sint pe lista ca participant activ la demonstratii. Vazind acest lucru am mers la directorul Postei, dl Vesa Traian (actual director la Bancpost) solicitindu-i ajutorul. Acesta mi-a raspuns ca listele sint date la Securitate, deci nu ma poate ajuta, dar ca sa nu am probleme m-a pus sa fac cerere de concediu pe care a aprobat-o personal.

In data de 20 m-am alaturat coloanei de demonstranti in frunte cu Marcu, plecind spre Consiliul Judetean. Am fost martora la formarea primului grup care a negociat cu primul secretar, cu Dascalescu etc. Am fost trecuta pe lista reprezentantilor demonstrantilor dar am refuzat sa intru in Consiliul Judetean. In fata Consiliului am remarcat prezenta unui TAB pe care erau un militar si un capitan (ulterior am aflat ca era capitan de tancuri Grigore Tascau - care avea sa faca parte si din Comisia guvernamentala de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989) - fiind primul ofiter care a fraternizat cu populatia.

De la Consiliul Judetean noaptea tirziu s-a plecat spre Opera, iar eu m-am retras spre casa.

A doua zi impreuna cu sotul am plecat in Piata Operei, alaturindu-ma demonstrantilor. Petre Borosoiu, care era in balconul Operei, m-a vazut si m-a strigat: "Vino sus, locul tau este alaturi de noi".

Am intrat pe poarta din spate, permitindu-mi accesul Sorin Oprea. Cind am urcat l-am remarcat pe Lorin Fortuna, care se comporta ca un dictator. (Lorin Fortuna - presedintele Frontului Democrat Roman, organizatie revolutionara constituita in balconul Operei - n.n.) La un moment dat chiar am propus schimbarea d-lui Fortuna cu profesorul Ivan. La aceasta propunere am fost sustinuta de Borosoiu, Deceanu (jurist) si cred ca de dl Ghile Ioan.

Impreuna cu Deceanu si Mihaela Munteanu am fost desemnati de Fortuna sa verificam si sa triem biletelele care veneau din public pentru a fi citite la microfon. Am sesizat ca o parte din biletele erau scrise pe servetele. Spre deosebire de celelalte care erau scrise mai necitet, pe spatele oamenilor, biletelele de pe servetele erau scrise citet, sesizind ca erau scrise pe masa. Toate biletelele au fost strinse de Mihaela Munteanu (pe atunci nu-si dadea numele real).

Dl Fortuna ne-a desemnat pe mine, pe judecatorul Decean si pe Ghile Ioan, pentru a finaliza Proclamatia FDR, unde dl Decean a cerut printre altele desfiintarea Securitatii. Fortuna a taiat aceste puncte din Proclamatie, spunind ca noi avem ce avem cu Ceausescu, si nu cu securitatea sau cu comunistii. Am batut textul la masina pentru a fi dus la tipografie.

In 22 decembrie a aparut manifestul "A cazut tirania" si proclamatia FDR, dar era altceva decit ceea ce batusem noi la masina.

La un moment dat Fortuna ne-a anuntat ca ar fi bine sa plecam acasa pentru ca la orele 24 se va stinge lumina si vom fi atacati de securitate si arestati. Nu am plecat, la orele 24 nu s-a stins lumina, in schimb la etaj a cazut o matura. Pe un fond de liniste si incordare ne-a speriat cu totii.

La un moment dat Sorin Oprea, impreuna cu Tiberiu Molodet, inarmati cu pistoale mitraliera, din ordinul lui Fortuna ne-a adunat pe toti si ne-a amenintat ca ne impusca pentru ca printre noi sint securisti, informatori. L-a temperat judecatorul Deceanu, care i-a cerut lui Fortuna sa-i dezarmeze pentru ca sint un pericol.

In 22 decembrie inainte de masa a aparut Balan (primul secretar PCR Timis - n.n.) adus de Savu si impreuna cu Fortuna au coborit la negocieri. Alaturi de oamenii lui Fortuna l-am rugat pe Deceanu sa mearga si el deoarece erau vietile noastre in joc.

Dupa fuga lui Ceausescu am mai stat putin, apoi am considerat ca rolul meu s-a terminat si am plecat acasa.

Pe la sfirsitul lui decembrie 1989, inceputul lui ianuarie a aparut la TV un interviu cu generalul Chitac proaspat numit ministru de interne care declara ca el nu a fost la Timisoara in perioada revolutiei. In urma interviului, la Consiliul Judetean unde ma aflam s-a prezentat capitan de tancuri Grigore Tascau de la unitatea militara din Buzias, care a spus ca in 17 decembrie l-a vazut pe generalul Chitac la Catedrala, fiind indignat.

In 12 ianuarie 1990, impreuna cu Marton Florin, cpt. Tascau si inca o persoana (Marian) am plecat la Bucuresti, unde am fost primiti la orele 24 (dupa esuarea manifestatiei care avusese loc in fata guvernului) de dl viceprimministru Voican si consilierul Mugurel Florescu (ulterior procuror general adjunct), carora le-am relatat situatia referitoare la Chitac. Voican a promis ca va verifica cele declarate de noi si daca se confirma il va demite. Gelu Voican ne-a luat adresele spunind ca ne va cauta la nevoie.

Dupa un timp, vazind ca nu se iau masuri, am plecat iar in aceeasi formatie la Bucuresti. Voican ne-a dat o imputernicire (mie si lui Florin Marton) pentru a putea intra in unitatile militare sa cercetam adevarul "pentru informarea presedintelui Iliescu". Cu aceasta imputernicire am intimpinat totusi greutati la intrarea in unitatile militare de aviatie, unde a fost nevoie de acordul sefului aviatiei pe tara. La aviatie am ascultat benzile audio inregistrate in perioada revolutiei, benzi care cuprindeau ordinele date de la garnizoana si misiunea elicopterelor care au survolat Timisoara in 17 decembrie. Aceasta audiere s-a facut in prezenta si cu ajutorul ofiterului Chiticaru Constantin. Dupa ascultarea primei benzi am fost rugati sa parasim unitatea.

Atunci un alt ofiter (lt-col Surcu Cornel) mi-a inminat un memoriu adresat conducerii tarii de un grup de ofiteri de aviatie (grup care avea sa fie nucleul CADA).

Vazind problemele pe care le-am avut am plecat la Bucuresti cu propunerea sa se formeze o comisie cu girul guvernului care sa poata aduna informatii despre revolutie. In urma discutiei cu Voican acesta ne-a spus sa formam comisia. M-am intors la Timisoara si am luat legatura cu lt-col Ghinea care aduna date despre mortii revolutiei, solicitindu-i ajutorul in propunerea unui membru al comisiei dintre ofiterii neimplicati in revolutie. Mi l-a propus pe maior Oancea Viorel. Am trecut pe lista pe mr. Oancea Viorel, lt-col Ghinea, Marton Florin, cerindu-i lt-col Ghinea numele unui medic militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al doctorului Melita, care a acceptat sa faca parte. Acestuia i-am solicitat un nume de procuror militar neimplicat. Mi l-a dat pe cel al lui cpt. Romeo Balan. Acesta l-a propus pe procuror civil Speriusi Vlad Vasile, care l-a propus pe avocat Popa Constantin. Am mai adaugat pe lista pe fostul detinut politic Vintilescu Teodor.

Am plecat cu lista la Bucuresti, exact cind se desfasura manifestarea CADA. Printre cele cerute de CADA se afla si adevarul despre revolutie. Gelu Voican le-a spus ca a venit in intimpinarea lor in aceasta problema deoarece formase deja o comisie de cercetare. M-a prezentat ofiterilor din CADA, si citind lista cu membrii comisiei ofiterii au adaugat pe lista pe maistru militar Stanciu Traian, lt-col Surcu, maior Chiriac Octavian, contestindu-i pe lt-col Ghinea si pe Marton Florin, care au fost eliminati din comisie. Imediat a fost batuta la masina lista si semnata de prim-ministrul Petre Roman si de viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

Ulterior dr. Melita a fost contestat de cadrele de la Spitalul Militar si s-a retras din comisie.

Dupa doua zile de activitate a comisiei a aparut un comunicat, chipurile din partea comisiei, cum ca din verificarile comisiei ministrul de interne Chitac este nevinovat.

Indignata l-am sunat pe primul ministru Petre Roman spunind ca renuntam, blocam activitatea comisiei daca se dau comunicate false in numele nostru. Acesta declara ca va lua masuri impotriva celor vinovati. Am aflat ulterior ca Gelu Voican daduse comunicatul. Cautindu-ma la telefon acesta m-a rugat sa nu dau dezmintire, spunindu-mi ca a fost luat la intrebari de Petre Roman.

Comisia a dat dezmintire si ne-am inceput activitatea. Precizez ca initial membrii comisiei ma suspectau pe mine de comunicat, deoarece Petre Roman in discutia cu CADA declarase ca sint reprezentantul guvernului in comisie.

Datorita informatiilor pe care le aveam de la aviatie, aveam ordinele date de cei de la comandament, transmise de lt-col Balas. Audiindu-l pe lt-col Balas, acesta initial a negat ordinele date, dar cind i-am citit citeva din ordinele transmise (pe care le cunosteam din benzile audio de la aviatie) acesta ne-a spus ca paginile din Jurnalul de lupta din perioada revolutiei au fost rupte si duse la Bucuresti impreuna cu hartile pe care erau notate dispozitivele de lupta cu comandantii lor. Am sunat la Bucuresti, unde l-am gasit la M.Ap.N. pe general Vasile Ionel, cerindu-i sa-mi trimita jurnalul de lupta si hartile, lucru pe care l-a si facut, trimitind un maior din minister cu ele. Acesta mi le-a predat personal, pentru care am semnat.

Dintre membrii comisiei au participat efectiv procurorul Romeo Balan (doar la primul dosar, motivind ca are foarte mult de lucru la serviciu), procuror Speriusi Vlad, maistru militar Stancu Traian, avocat Popa Constantin si eu. Lt-col Surcu si maior Chriac, datorita faptului ca erau activi in CADA veneau foarte rar la comisie. Cind am finalizat primul dosar in care propuneam cercetarea penala a ministrilor Stanculescu, Chitac, sefului statului major general Guse si altii, au fost chemati sa semneze referatul colonel Oancea Viorel (care n-a participat la comisie, a semnat insa referatul). Chiriac si Surcu au citit referatul spunind ca il vor semna dupa ce vin de la Bucuresti (fiind chemati de Stanculescu). La reintoarcere au refuzat sa semneze si au incercat sa ma elimine din comisie. Au declarat ca eu nu reprezint pe nimeni (la posta unde eram angajata refuzau sa-mi plateasca salariul; abia ulterior am reusit sa-mi primesc banii cu ajutorul lui Petre Roman). S-a supus la vot si cu majoritate s-a hotarit raminerea mea in comisie. Dr. Vintilescu (ajuns ulterior deputat - n.n.) n-a participat la lucrarile comisiei, in schimb ma atentiona ca s-ar putea sa-mi cada o caramida in cap si ca KGB-ul e pe urmele mele. Nici dr. Vintilescu nu a semnat referatul.

Dupa depunerea dosarului la procuratura militara am plecat (fiind chemati) la primul ministru pentru prezentarea situatiei, impreuna cu procuror Speriusi, cpt. Tascau si maistru militar Stancu T. La citirea referatului cu propunerile noastre, Petre Roman a fost de acord cu cercetarea penala a lui Chitac, despre Guse a fost ambiguu, in privinta lui Stanculescu "nici nu poate fi vorba".

1997