Auzisem ca in centrul Timisorii e macel

Dragoi Mihai

nascut in 26 octombrie 1955, medic la Clinica de Balneofizioterapie, impuscat in piciorul sting. Fost presedinte al asociatiei "17 Decembrie".

In ziua de 22 decembrie 1989, auzind la televizor ca "in centrul Timisorii e macel", si medic fiind, am hotarit sa ies in oras cu intentia de a-mi oferi serviciile la garda de urgenta Chirurgie a spitalului Clinicile Noi, unde banuiam ca sint multi raniti care au nevoie si de ajutorul meu. Am plecat de acasa in jurul orei 22-22,30.

Ajungind la pompa de benzina de pe Calea Aradului, am observat vreo 100 de persoane strinse acolo, cu intentia de a merge pe bd. Cetatii spre Piata 700. Aici m-am intilnit cu colegul si vecinul meu, dr. Petrica Mircea, care se gindise si el sa mearga sa ajute serviciul de garda de la Clinicile Noi.

Tot acolo m-am intilnit cu o cunostiinta ocazionala, dl. Jifcovici Zeno. In timp ce discutam la pompa, de pe Calea Aradului a aparut o salvare ungureasca (cred ca prima care a ajuns in oras dupa deschiderea granitelor), care a intrebat cum poate ajunge la cel mai mare spital din oras, fiind indrumata spre spitalul judetean. Acea salvare a lasat o geanta metalica (aproximativ ca un diplomat), cu crucea rosie pe ea, pe care impreuna cu colegul dr. Petrica am deschis-o pe loc, constatind ca erau in ea materiale sanitare si medicamente de prim ajutor.

Am pornit in doi, pe trotuar, pe Calea Aradului, spre Clinicile Noi. Ajungind in dreptul Poligrafiei (aproximativ ora 23,30-24), am constatat ca acolo era tras in fata portii, pe sosea, un firobuz abandonat. Depasind firobuzul, spre viaduct, colegul meu ducea geanta de prim ajutor in mina, la un moment dat am auzit o rafala scurta si am vazut in fata noastra cum gloantele lovesc asfaltul.

Ne-am refugiat sub conductele din apropierea viaductului si a terasamentului de cale ferata. In fata poligrafiei ardea neonul, deci nu era intuneric bezna.

Am stat sub conducte aproximativ 10 minute, dupa care ne-am refugiat dupa stilpii de beton ce sustin conductele, considerind ca era un adapost mai solid. In tot acest timp nu s-a mai tras, era liniste. Dupa inca vreo 10 minute, eu fiind dupa stilpul din apropierea viaductului, am incercat adapostirea dupa piciorul viaductului, care oferea adapost sigur. Colegul meu a abandonat geanta de prim ajutor, dar a ramas dupa stilp. Cind am incercat sa ajung dupa piciorul podului, am auzit o rafala scurta (3 impuscaturi) si am fost lovit in gamba stinga, in cadere am ajuns totusi sub piciorul podului. Dupa alte 10-15 minute colegul meu s-a refugiat si el sub piciorul podului, ajungind linga mine. In acelasi timp, dinspre Piata Marasti mai venea un tinar, care si el s-a refugiat sub celalalt picior al podului (partea dinspre antene), care si el a ajuns linga mine. Am pornit pe jos, sprijinit de cei doi, pe linga gardul parcului, pina la poarta spitalului, fiind apoi internat.

Nu s-a mai tras dupa noi, nu ne-a somat nimeni, nu ma recunosc in articolul aparut in ziarul "Victoria" intitulat "Batalia de la poligrafie".

25 iunie 1991

Nota: Cazul "Poligrafie" l-am tratat in articolul "O confuzie in timpul revolutiei" (ziarul "Timisoara" din 17 iulie 1991) in care am pomenit doar de Ion Seitan, dl. Dragoi (pe atunci presedinte al asociatiei "17 Decembrie") nedorind sa apara in ziar. Desi dl. Dragoi declara ca nu se recunoaste in articolul din ziarul "Victoria", convingerea mea este ca in marturia lui Ilie Andreoiu asa-zisii teroristi erau anume Dragoi, Seitan si Simion. Acest punct de vedere este impartasit si de Parchetul Militar in Sinteza alcatuita in 1994.