Nu erau destule catuse pentru acei

oameni curati si adevarati

Ghinea Ion

nascut in 17 martie 1952 in comuna Gorgota, sat Potigrafu (jud. Prahova), impuscat in piept si bratul sting, sudor la intreprinderea Alpha (1989), pensionat medical cu grad 2 de invaliditate (1995)

16 decembrie 1989 era o zi frumoasa. Era ora 14 si ma plimbam cu sotia avind vesti ca in zona Maria s-au adunat niste oameni.

Nu stiam pentru ce au facut acel gest, eram curios mai ales ca am vazut militieni care ne spuneau sa circulam. Curiozitatea m-a determinat sa ma opresc si sa ascult ce se vorbea acolo in zona.

Intimplarea a facut sa ma intilnesc cu un prieten pe nume Stanca Aurel, caruia i-am dat o sticla de prenandez pentru a-si repara incaltamintea copiilor. Militienii l-au intrebat de ce umbla cu sticla in mina. Un militian l-a lovit cu bastonul, la care prietenul meu, cu o sinceritate nemaiintilnita in Tara Romaneasca, a ripostat lovind cu sticla in militian. A fost arestat si legat cu sirma in loc de catuse, fiindca nu erau destule catuse pentru acei oameni curati si adevarati.

In 17 decembrie, in jurul prinzului am mers in centrul orasului la Opera. Aici erau foarte multi oameni agitati si multa forta de ordine. Unii din multime vociferau si strigau izolat lozinci impotriva conducerii statului. La ora 16 am ajuns iar acasa si infricosat de ceea ce am vazut in centrul Timisoarei am sfatuit familia sa nu mai iasa pe strada.

Multi prieteni (Vesa Mihai, Tanasescu Maria, Zura Ion, Hansi) au venit la mine si discutam despre ce intorsatura o sa ia evenimentele. De la niste cunoscuti am primit telefoane ca in centru se trasese in populatie. Dinspre Padurea Verde trecea o coloana de vreo 50 de demonstranti care strigau: "Oameni, iesiti acum sau niciodata!", "Aveti curent?", "Aveti caldura?". Am luat in fuga o haina pe mine, am iesit si m-am atasat in fruntea coloanei. Mergeam pe strada Lotusului cu intentia de a intra pe Calea Lipovei si apoi sa mergem la Opera, unde stiam ca este multa lume adunata. Inainte de a intra pe Calea Lipovei, la 60 metri de poarta unitatii militare, s-a deschis foc asupra noastra, fara avertisment. Am fost impuscat in piept, linga inima. Cum locuiam aproape, am izbutit sa ma intorc pina acasa. O vecina, asistenta medicala, mi-a dat primul ajutor, iar alti vecini m-au transportat cu o masina la spitalul Victor Babes, unde am fost operat.

A doua zi am parasit spitalul clandestin, fiindca auzisem de la doctorul Ene ca la spitalul judetean se impusca ranitii. Doctorul Ene mi-a zis: "du-te pe unde stii!". Abia dupa caderea lui Ceausescu m-am internat iar la spital.

17 martie 1995