Mi-am pierdut bicicleta

Lefter Liviu

nascut in 22 aprilie 1950, sofer la IJTL, arestat si batut

In ziua de 17 decembrie 1989 in jurul orei 18.00 am mers cu bicicleta in Calea Aradului la un frate pentru a‑i povesti cele intimplate in oras simbata seara, dar aici, afara era zarva mare. Auzindu‑se tragind in oras, am plecat acasa. Am luat‑o cu bicicleta pe Calea Aradului cu gindul de a merge pe str. Cimpina la Complex unde locuiesc eu, in spatele acestuia. Dar cum mergeam cu bicicleta cintind "Desteapta-te Romane", in fata ITT (Intreprinderea Textila - n.n.) am fost somat de un cordon de soldati care barau strada zicind "Stai, daca nu stai tragem". M‑am oprit de indata ce am fost somat cu pustile spre mine. Mi s‑a ordonat: "Lasa bicicleta si pune miinile dupa cap". Asa am facut, s‑au apropiat de mine, unul de o parte altul de cealalta parte, mi‑au sucit miinile la spate si au inceput sa ma boxeze cu pumnii in stomac, ficat, piept zicindu‑mi "De ce cintai, nu‑ti convine regimul?". Apoi m‑au bagat la poarta ITT, m‑au cautat in buzunare, m‑au scos in curtea ITT, linga poarta spunind sa stau cu fata la perete fiind pazit de o garda de vreo 4 soldati care patrulau mereu pe linga mine. La poarta era o femeie probabil portareasa, un cetatean ce statea permanent la telefon si mai cineva cred ca ofiterul de serviciu plus gardienii in haina militara. Precizez ca o parte din acesti soldati se deosebeau de ceilalti prin faptul ca erau mai in virsta si mai cruzi desi nu aveau grade dadeau ordine la ceilalti sa fie atenti si sa patruleze. Eu apelam la acestia sa‑mi dea drumul sa merg acasa ca ma asteapta cel mic. Nici nu ma bagau in seama. Femeia aceea le facea cafele si le cara sticle cu vin.

Dupa un timp aproape o ora a venit masina militiei, un ARO cu doi militieni, dar si acestia cu aceeai tactica de bataie si distrugere a omului, sucindu‑mi miinile la spate dind cu pumnii in mine ca in sac, m‑au dus la masina aruncindu‑ma cu fata in jos si sa nu ma misc, daca fac vreo miscare ma impusca. Mentionez ca in timpul cit am stat la ITT cu fata la perete, in strada se auzeau tipete.

M‑au dus la Popa Sapca, unde m‑au luat pe sus prinzindu‑ma de curea din spate aruncindu‑ma pe niste scari intr‑un hol. Tot boxindu‑ma spre o sala spunindu-mi‑se "Vrei sa schimbi lumea?"

In acea sala erau banci si mese si vreo 5 civili, cred ca procurori la cite o masa sau banca care ne anchetau, fiindca mai erau acolo victime ca mine si tot mai erau adusi si altii. Am dat o declaratie cu relatarea faptelor din acea zi pe care le scria acel procuror, dupa care m‑au dus intr‑un dormitor cu 99 de paturi si cite doi in pat, unde am stat 3 zile pina miercuri seara in 20 decembrie 1989 cind ne‑au eliberat. Am mers joi dimineata la ITT, respectiv in 21 decembrie, sa vad de bicicleta, dar n-am gasit-o.

Mentionez ca tineam atit de mult la aceasta bicicleta intrucit aceasta a fost si caruciorul copilului meu, nu pentru ca aveam montat pe ea sezutul pentru copil, ci pentru ca nu am avut posibilitatea de a‑i cumpara carucior si am folosit bicicleta drept carucior pentru copil. Mai mentionez ca dupa eliberare desi am fost zdrobit miseleste (in timpul celor 3 zile si 3 nopti in dormitorul Popa Sapca stind mai mult linga geam, fiindca nu primeam aer fiindu‑mi fracturat bratul sting, zona inimii) tot nu m‑am dus la nici un dispensar pentru a ma trata, intrucit mi‑a fost teama. Urmarile acelei maltratari le‑am simtit din plin de la eliberare si au consecinte si in continuare.

Am dat 2 declaratii si la Procuratura militara cu intimplarile odioasei zile de 17 decembrie 1989, dar datorita faptului ca memoria vizuala nu m‑a ajutat, nu am putut depista pozele celor care m‑au maltratat.

(declaratie din arhiva Asociatiei "Memorialul Revolutiei")

Nota: Cei care l-au arestat pe dl. Lefter Liviu erau se pare de la M.Ap.N. In 1990, la procuratura civila au fost disponibile pentru identificare doar fotografiile angajatilor M.I. (si nici acestea toate). Asa se explica faptul ca dl. Lefter nu i-a putut depista pe cei care l-au arestat.