Il vizitam pe Tokes aproape zilnic

Gazda Arpad

nascut in 28 ianuarie 1966 la Covasna, de religie reformata, lacatus mecanic la IJPIPS si student seralist la fizica (1989), corespondent de Timisoara al saptaminalului oradean "Erdelyi Naplo" (1995), arestat si batut

In 1986 l-am cunoscut pe Laszlo Tokes, care tocmai fusese repartizat la Timisoara. M-am imprietenit repede cu el si cu intreaga sa familie.

Il vizitam pe Tokes aproape zilnic. Vorbeam si despre situatia politica. Ceea ce m-a surprins in gindirea lui era ca el mereu spunea: "noi insine ne facem garduri prin gindirea noastra. Ne ingradim libertatile prin mintea noastra, fiindca ne inchipuim ca unele lucruri nu se pot face, ca vom fi arestati, cind, de fapt, se pot face mult mai multe lucruri dar noi n-avem curajul sa incercam".

Laszlo era in vizorul securitatii de la inceputul anilor '80, cind fusese preot la Dej. A fost dat afara din serviciu si timp de 2 ani a fost somer (cind in Romania nu era somaj). Dejul tine de episcopia Cluj. Dupa 2 ani a putut gasi de lucru numai in cadrul episcopiei Oradea, care i-a oferit un loc de munca la Timisoara. Preotul paroh de aici, Leu Paiker, se banuieste ca era securist. Tokes a fost primit ca preot secundar. In 1987 a murit Leu Paiker si atunci Laszlo a ramas singur.

Cit era Leu Paiker preot, veneau la slujba 40-50 de oameni. Dupa ce Tokes a preluat aceasta sarcina, din saptamina in saptamina venea tot mai multa lume. Sala devenise arhiplina, in 1989 cred ca veneau la fiecare slujba in jur de 600 de oameni. Predicile sale erau un mod de impotrivire la regim. De pilda, cuvintul "libertate" era folosit foarte des. Nu spunea ceva direct, dar alegea din Biblie citate cu tilc.

Prima noastra infruntare cu securitatea a fost in 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformatiei, am organizat in biserica un recital de poezie din Dsida Jeno. Dsida Jeno a fost un poet transilvanean interbelic care nu pot sa spun ca era interzis, dar o parte dintre poeziile lui nu puteau sa fie publicate.

Eu eram atunci membru in teatrul studentesc "Thalia", care functiona la Casa Studentilor. Am organizat acel recital impreuna cu prietenul Telegdy Almas si a fost un mare succes. La spectacol au participat nu numai membrii grupului Thalia, ci si alti studenti. Pentru 4 decembrie aveam programat al doilea spectacol.

Securitatea a facut presiuni ca nu cumva membrii grupului Thalia sa participe la cel de-al doilea spectacol. Aceste presiuni s-au facut prin intermediul conducatorului grupului Thalia, actorul Matray Laszlo. Cu toate acestea, in 8 noiembrie ne-am intilnit in camera lui Szilagyi Zsolt, care era membru in Thalia (acum e deputat UDMR de Bihor) si am hotarit sa ignoram aceste presiuni.

Patru dintre membrii Thaliei am participat si la spectacolul din 4 decembrie. Dupa asta, grupul Thalia a fost desfiintat. Acest grup s-a reinfiintat in februarie 1989, dar noi, cei care participaseram si la al doilea spectacol, am ramas exclusi.

Numele lui Tokes Laszlo a aparut in presa din Ungaria pentru prima oara legat de aceasta problema. Primul material la radio Kossuth a fost scrisoarea lui Tokes catre episcopul de Oradea Papp Laszlo in care cerea sprijinul episcopului pentru noi, cei care am fost persecutati fiindca participasem in biserica la serbarea Zilei Reformatiei. Scrisoarea, impreuna cu raspunsul lui Papp Laszlo, a fost citita la radio Budapesta in mai 1989. Papp Laszlo era membru in Marea Adunare Nationala, era un episcop-securist.

Dupa asta, la radio Budapesta au aparut frecvent stiri despre Tokes, iar in iunie a aparut si la televiziunea Budapesta, in emisiunea Panorama. In aceasta emisiune Tokes a dat un interviu in care a vorbit despre darimarea zidurilor comunismului.

Din vara presiunea securitatii devenise tot mai evidenta. Militienii ne legitimau pe cei care intram in casa lui Tokes. De zeci de ori numele meu a fost scris in condicile lor fiindca de nenumarate ori am fost legitimat. In prima perioada nu eram legitimat chiar in fata casei, dar eram urmarit si, dupa jumatate de ora, undeva in alta parte a orasului, eram legitimat. Asta s-a intimplat cu toti cei care il vizitam pe Tokes.

S-au facut tot felul de presiuni. Presiuni psihice, nu amenintari. Odata am fost ridicat din strada si dus la securitate. M-au tinut jumatate de zi, m-au intrebat unde am fost in ziua precedenta, apoi mi-au spus ca sint banuit de spargerea unui magazin.

Din 5 octombrie am fost mutat la o sectie din Lugoj a IJPIPS-ului, fara nici o motivatie. Trebuia sa fac zilnic naveta. Era, bineinteles, foarte greu.

Si alti prieteni ai lui Tokes au patit la fel. Unul a fost transferat la Casa Poporului din Bucuresti, iar doi fizicieni, Balaton Zoltan si Varga Lajos, au fost mutati la Centrala Nucleara de la Cernavoda.

Din septembrie-octombrie, auzind de la radioul si televiziunea Budapesta, veneau la slujbele lui Tokes, din simpatie sau de curiozitate, si multi de religie catolica sau mozaica.

Episcopul Papp a cerut mutarea lui Tokes in satul Mineu, judetul Salaj, si a numit la Timisoara pe Makay Botond. Aceasta mutare nu s-a facut conform legilor bisericesti si atunci Tokes a contestat-o. Biserica reformata este o biserica democratica. Spre deosebire de biserica catolica, aici enoriasii aleg preotul. Daca un preot este ales de enoriasi, nu poate fi schimbat de episcop.

Dupa ce a refuzat sa se mute la Mineu, Tokes n-a mai primit salariu, dar el totusi tinea slujba. Comunitatea il ajuta. De nenumarate ori a fost vizitat de autoritati. El, in fiecare saptamina dupa slujba tinea o informare in care spunea cine a murit, cine a fost botezat, si, in afara de aceste stiri normale el mai spunea ca a fost vizitat in data cutare de inspectorul cultelor Teperdel, in data cutare a fost invitat la securitate de maiorul cutare... Puterea lui era tocmai faptul ca n-a facut taina din toate cele ce i se intimplau.

S-au facut incercari de a-l indeparta. In toamna au venit doi superiori care au dorit sa tina ei slujba in locul sau. Atunci Tokes a folosit metoda pe care o va folosi si in 16 decembrie 1989. A ajuns in biserica pe o scara, printr-un geam, si cind cei doi superiori au intrat sa tina slujba, el incepuse deja!

Impotriva lui, episcopia a deschis proces, ca sa fie evacuat din locuinta. El locuia in apartamentul rezervat preotului, dar fiind mutat la Mineu nu mai avea dreptul la apartament. Judecatoria a dat sentinta de evacuare si in 15 decembrie expira termenul legal, deci de atunci se putea face evacuare silita. In 10 decembrie, la slujba, Tokes a anuntat asta si a chemat enoriasii sa fie martori la aceasta evacuare nedreapta.

In dimineata de 15 decembrie s-au adunat oamenii. Intii cite 3-4, care n-aveau curajul sa steie in fata casei (unde erau politisti in uniforma). Se plimbau prin zona, intrau in farmacie, ieseau, intrau in alimentara, ieseau. La un moment dat a aparut la geam Tokes si atunci toti cei care erau imprastiati s-au adunat si l-au intrebat daca are nevoie de ceva.

Blocada asupra bisericii reformate devenise asa de puternica incit de la inceputul lunii decembrie securistii nu lasau pe nimeni sa intre la Tokes. Eu am fost intors din poarta de nu stiu cite ori. Bineinteles, de fiecare data mi se nota numele si adresa. Pina si medicul a fost impiedicat sa intre la sotia insarcinata, nu avea lemne de foc, caruta cu lemne a fost intoarsa din poarta. Geamurile fusesera sparte si acoperite cu cartoane, inca din noiembrie.

In 15 decembrie pe la amiaza a aparut Denis Carry de la ambasada americana - era parca secretar 2 sau 3 - si l-a cautat pe Laszlo. Militienii care stateau la poarta nu erau pregatiti pentru asa ceva. Si diplomatul american a fost impiedicat sa intre, dar Laszlo a venit la usa. Cei doi militieni stateau la usa, in fata lor era Denis Carry, in spatele lor Laszlo Tokes, si au discutat asa in engleza, in prezenta militienilor.

Dupa asta unul din militieni s-a dus sa ceara sfaturi ce sa faca in asemenea cazuri si apoi militia a fost retrasa din poarta - ca urmare a vizitei diplomatului american.

In dupa-amiaza de 15 am ajuns si eu acolo (era deja intuneric). Erau vreo 200 de persoane adunate. M-am dus pina la Casa Studentilor. Cind m-am intors, am cerut de la un prieten vreo 20 de luminari pe care le-am impartit oamenilor. Laszlo a mai aparut din cind in cind la geam si a spus de situatia lui. A dat explicatii fiindca unii nici nu stiau ce se intimpla.

Pe la 9 seara a venit o masina dinspre strada Treboniu Laurean. S-a oprit in mijlocul multimii si a iesit din ea Rotarescu - presedintele FDUS (Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, organizatie politica ceausista - n.n.). Acesta s-a prezentat si a spus ca vrea sa vorbeasca cu Laszlo Tokes. Din partea cealalta, pe jos, a aparut primarul Petre Mot. S-a prezentat si el si a spus ca doreste sa vorbeasca. Lumea era mai agitata, a inceput sa huiduie. Laszlo a aparut la geam, observase ca se intimpla ceva afara. Eu i-am spus ca aici sint doi tipi din care unul zice ca e primarul, altul presedinte FDUS, si doresc sa discute. ~stia doi, vazind ca il cunosc, m-au invitat pe mine si pe inca 5 reprezentanti ai celor din strada sa asistam la convorbirea lor cu Tokes.

Am discutat in casa scarilor. Laszlo a spus care sint problemele lui: ca urmeaza sa fie mutat printr-o sentinta nedreapta, ca medicul a fost impiedicat sa intre la sotie, ca geamurile sint sparte, ca n-are lemne de foc, ca nu primeste salariu. Cei doi au fagaduit ca vor rezolva tot in afara de problema mutarii la Mineu la care au zis ca probabil se rezolva si asta dar n-au dat o promisiune clara. In schimb au cerut ca el sa spuna multimii sa plece acasa. Noi cei prezenti ca martori la aceasta convorbire aveam sarcina sa dispersam lumea, sa spunem ca s-a ajuns la un acord. Eu am vorbit multimii in limba maghiara, din usa bisericii, spunind ca s-a ajuns la o intelegere. Insa era un alt student care a fost ales in aceasta reprezentanta a celor din strada, Istvan Ion, este roman (a lucrat apoi ca inginer la Solventul), care urma sa vorbeasca romaneste. M-a surprins curajul lui. El a spus: "Oameni buni, aici primarul Petre Mot si Rotarescu au facut niste fagaduieli. Hai sa le dam sansa sa demonstreze ca au spus lucruri adevarate. De aceea va roaga si domnul Tokes sa mergeti acasa. Dar miine sa veniti sa vedeti daca s-au tinut de cuvint. Daca nu, fiecare sa mai aduca si vecinii, pentru ca aici se intimpla o nedreptate". Deci el a instigat, pot sa spun.

Majoritatea multimii s-a dispersat apoi. Am plecat si eu.

In 16 dimineata, pe la 10 am intrat iar in parohie. In strada erau cel putin 200 de persoane. Se vedea ca Mot si Rotarescu vor sa demonstreze ca se vor tine de cuvint. Cel putin se vedea o intentie de a satisface dorintele. Au venit geamgiii, au pus geamuri, au venit medici care au consultat-o pe Edith.

Toata ziua de 16 am stat in casa familiei Tokes. Am vazut scene impresionante. Batrine de 70 de ani, romance, s-au asezat in genunchi si au vrut sa sarute mina domnului Tokes. Oamenii, aflind ca Tokes n-are salariu, ne aduceau mincare. Era plin de franzele, portocale, lamii. Rotarescu si Mot au venit iar dar nu mai stiu ce au discutat.

Dupa amiaza a inceput sa se transforme acea miscare pro-Tokes in miscare impotriva regimului. Noi, cei din casa nu am stiut la inceput in ce masura e o provocare sau e ceva real ce se intimpla afara. La primele scandari "Jos Ceausescu!" noi realmente eram speriati (era inca lumina - cam ora 15). Ne gindeam ca securitatea, prin provocatori, face o demonstratie anticomunista pentru a avea apoi pretext sa dea sentinte de ani grei de inchisoare. Nu vedeam din casa tot ce se intimpla afara. Tokes a inceput sa-i linisteasca pe cei din strada. Conform intelegerii cu primarul avea obligatia sa spuna oamenilor sa plece acasa, dar el a gasit o varianta mai desteapta - a rugat oamenii sa nu demonstreze in fata parohiei. Noi ne-am inteles dinainte ca asta va zice si apoi s-au dus citiva dintre noi afara si au lansat ca nu aici trebuie demonstrat impotriva sistemului.

Printre cei din strada a aparut zvonul ca Tokes e fortat sa trimita acasa oamenii, ca inauntru sint securisti. Oamenii bisericii care pazeau poarta au fost bruscati de citeva ori. Pe la orele 6-7 au intrat in casa scarii vreo 20-30 de persoane care au vrut sa sparga usa locuintei si sa scoata afara securistii. Acolo nu se stia ce este provocare si ce este realitate. Eu am iesit si am ales trei dintre ei (care erau mai galagiosi) sa vina inauntru sa vada locuinta. Dintre cei trei imi amintesc de Kovacs Tibi si de unul Mircea (care lucra la IJPIPS si cinta in formatia Bega Blues Band).

Cei trei au verificat amanuntit (si in dulapuri, si sub pat), apoi au iesit si au spus celorlalti ca nu sint securisti inauntru.

Seara, dupa ce multimea a fost alungata din strada Timotei Cipariu, noi nu mai puteam iesi din casa. 2-3 plutoane de militari in termen, fara arme, stateau umar linga umar la intrarea pe strada. Dupa un timp multimea s-a intors si militarii au fugit. Eram cu un domn batrin, Csoke Andras, care spunea ca o sa traiasca cu 10 ani mai mult fiindca a vazut acest spectacol - cum fuge puterea de multime. In primele rinduri ale demonstrantilor erau pusti de 14-16 ani care aruncau cu pietre. Unii dintre copii aveau casti si bastoane in miini, semn ca mai biruisera o trupa de jandarmi.

Nici nu stiu de cite ori strada a fost ocupata de demonstranti si reocupata de fortele de ordine. Pina la urma a ajuns definitiv in mina organelor de ordine. Noi ne-am baricadat in cladire. Am pus rangi la usi si am incuiat toate lacatele. Ne-am inteles ca daca vom fi atacati ne vom refugia sus in biserica. Biserica reformata nu e o cladire clasica cum sint alte biserici. In cladire sint mai multe apartamente. Sala bisericii e la etajul 1. Sub ea e locuinta preotului si birourile parohiale. Parohia are si o curte interioara in care se poate iesi din locuinta preotului, prin bucatarie.

Eram acolo 9 persoane: Tokes Laszlo si sotia Edith, Kiss Pal - cumnatul sotiei, Csoke Attila si Csoke Andras care sint catolici dar au participat din 15 dimineata - ei au stat la poarta, Szabo Ianos, Joszt Norbert cu sotia Krisztina si cu mine. Pe la miezul noptii sotii Tokes au adormit.

La 3,30 in fata cladirii a aparut un camion si alte masini. Pe la 4 am auzit ca se bate in poarta. L-am trezit pe Laszlo. Am iesit in balconul bucatariei, unde era pregatita o scara. Pe acea scara am urcat la etajul 1, unde era un geam deschis. Prin geam am ajuns in sacristie si apoi in sala bisericii. 4 insi am urcat si am tras scara dupa noi. Ceilalti 5 au zis ca nu mai urca.

In curtea interioara, pe un gard de caramida, statea cineva. Ceilalti au zis, noi n-am auzit, ca, atunci cind am iesit, persoana aceea ar fi spus "stai acolo ca trag!".

In citeva plase de nailon aveam mincare, apa. Laszlo a zis ca la nevoie avem alimente pentru o saptamina.

Am inceput sa ne rugam. In acel moment s-a spart usa. Au intrat vreo 15 persoane, unii in civil, altii in uniforma de militieni. Un tip civil se lovea cu bastonul in palma si cu un zimbet sadic a zis catre Laszlo: "Roaga-te, ca o faci pentru ultima oara!". Eu am fost luat primul. Laszlo a fost batut cu bastonul, ii singera fata. Pe mine atunci nu m-au batut.

Familia Tokes a fost urcata intr-o dacie iar mobila incarcata in camion, si au fost dusi la Mineu. Ceilalti care eram acolo am fost dusi in curtea securitatii. In timpul deplasarii am fost batuti de un tip care era in duba, cu un cablu. Tipul urla: "ce, vreti revolutie? Las' ca va arat eu revolutie!".

In curtea securitatii am fost culcati pe burta si batuti iar, treceau cu bocancii peste noi, se plimbau pe spatele nostru. Apoi am fost pusi in genunchi, cu miinile la ceafa, si am luat niste suturi in rinichi. Dintre cei care m-au batut l-am recunoscut pe Bucur Viorel, care la procesul Timisoara se plingea ca in timpul revolutiei a fost bolnav (la proces, Bucur Viorel a fost achitat - n.n.). Acest Bucur Viorel i-a dat un pumn lui Kiss Pal, care a cazut. Si mie mi-a dat un pumn in fata, spargindu-mi ochelarii. As fi cazut si eu, dar m-am sprijinit de duba.

Apoi am fost dusi in cladire. Pe un coridor am fost iar intinsi pe burta. Ni s-a spus ca daca vorbim intre noi vom fi impuscati. Am stat asa vreo 5 ore. Oricine trecea pe acolo ne dadea cite un sut.

Erau doi militieni care ne-au pazit. Unul din ei, Popa, sergent-major, era destul de cinstit. De pilda, pe mosul Csoke Andras, care nu putea sa stea pe burta, l-a lasat sa stea pe scaun.

A venit si Corpodeanu (ulterior i-am aflat numele) care ne-a tinut o prelegere istorica: "Voi, hunii, ati venit cu carne cruda sub sa, dar noi romanii am agatat de doua ori opinca pe parlamentul din Budapesta si sa stiti ca a treia oara vom agata si bocancii".

Dimineata am fost interogati de doi ofiteri. Unul schiop, Petru Voican, i-a batut pe cei care s-au dus la el. Eu am fost interogat de celalalt, care parea destul de intelegator. I-am spus ce s-a intimplat in zilele de 15-16 decembrie. Daca declaratiile acestea mai exista, eu le recunosc corecte si acum.

Pe la ora 12 am fost dusi la Penitenciar. Aici, parca eram la sanatoriu. Era calm, nu se urla la noi, nu ne mai bateau. Am ajuns intr-o camera cu vreo 70 de persoane, cite doi intr-un pat. Auzeam ca se trage in oras.

In data de 18 am fost anchetat de procurorul Liviu Ciavici. S-a comportat corect.

In 19 am fost interogat vreo 8 ore, de la 10 dimineata. Erau doi insi - unul care statea permanent si altul care mai disparea. Iarasi am fost batut cu bastonul si cu pumnul. Voiau sa afle cine a mai fost in grupul Tokes. Mi-au dat un teanc de fotografii, luate in 15-16 decembrie, sa recunosc cine a mai fost. Le-am spus ca nu recunosc pe nimeni, si asa era intr-adevar. Am dat o declaratie de 10 pagini.

In 20, pe la 10 seara, am fost scosi cu un camion si eliberati la sensul giratoriu de la Punctele Cardinale. Eram convins ca ne-au eliberat fiindca evenimentele s-au extins in mai multe orase. Ajungind acasa, am deschis la TV Budapesta, unde era o emisiune, nu Panorama dar facuta tot de Chrudinak Lajos. Chrudinak tocmai telefona la Timisoara si cineva din Timisoara i-a relatat in direct ce se intimpla. De acolo am aflat ca miscarea inca nu s-a extins si m-am speriat.

In 21 am plecat la parinti, la Covasna.

In ianuarie 1990 m-am dus la procuratura unde era un teanc de fotografii cu militieni si securisti. I-am recunoscut pe unii dintre cei cu care am avut de a face, dar nu pe toti. Unele fotografii lipseau - de pilda a celuia care de multe ori m-a legitimat in fata parohiei reformate. Altele erau fotografii vechi - de pilda unul dintre cei care m-au anchetat in 19, Vasile Marin, era chel, iar pe fotografie nu era chel.

29 decembrie 1995 (rezumat al marturiei inregistrata pe caseta)