M-am mirat cu cita ura vorbea Veverca cu noi

 

 

 

Ferkel-Suteu Stefan Alexandru

nascut in 13 octombrie 1946 la Timisoara, sudor la I.M.A.I.A., 3 copii, ars la crematoriu

 

Ferkel-Suteu Mihaela (sotie):

nascuta in 19 ianuarie 1954 la Sibiu, lacatusa la I.M.A.I.A. (1989), pensionata medical (1995)

 

                In 17 decembrie pe la prinz sotul s-a intors de la lucru (desi era duminica trebuiau sa lucreze). Mi-a spus ca a trecut pe la casa lui Tokes unde a vazut multa lume, dar nu a stat. Spunea ca a vorbit si cu colegii despre cele intimplate in oras.

                Eu trebuia sa merg la farmacia din centru dupa niste medicamente, iar sotul mi-a spus: "Cum sa te duci singura, tu nu stii ce se intimpla in oras?". Am plecat impreuna.

                Am mers pe jos spre Centru, trecind si pe la Tökes. Aici era mult tineret. Se spunea ca Tokes a fost dus si ca este bine ca lumea sa mearga in centru.

                Ajungind in centru am vazut pe treptele catedralei multa lume care cinta "Desteapta-te romane". In fata Consiliului Municipal erau masini militare, TAB-uri si soldati cu casti si scuturi. Grupuri de oameni erau la cinema Capitol si la pesti, si acestia cintind "Desteapta-te romane".

                Farmacia era inchisa. Libraria Eminescu era sparta, iar mormane de carti despre Ceausescu erau arse.

                Sotul s-a intilnit cu fostul primar din Denta, cu care fusese coleg de scoala. Au discutat despre cele ce se intimpla in oras, fostul primar spunea ca lumea e nemultumita.

                Sus se invirtea un elicopter. Deja se intunecase (ora 18-18,30) cind un grup de tigani a spart alimentara, scotind afara lazi cu bauturi si imprastiind pe jos zahar si faina.

                Am vrut sa mergem acasa. In fata operei era un grup care cinta "Desteapta-te romane". Acel grup a inceput sa scandeze "Jos dictatura". De pe strada Alba Iulia a venit un grup de soldati tragind focuri de avertisment. Noi am mers spre Modex.  Sotul a strigat catre soldati: "nu trageti, sinteti fratii nostri".

                Am vrut sa luam firobuzul 15 de linga posta, ca sa ajungem acasa. Soseaua de linga Continental era blocata de soldati si nu am putut trece.

                Am luat-o spre casa pe jos. Cind am ajuns in Calea Girocului am vazut foarte multa lume adunata.

                La viaduct unde intoarce firobuzul 15 erau sase tancuri parasite. In zona respectiva erau sapaturi si tancurile nu putusera trece. Lumea vorbea ca cei din tancuri coborisera fara sa opuna rezistenta. A inceput si aici sa se cinte "Desteapta-te romane" si Jos Ceausescu.

                Dupa viaduct la vreo 10-15 metri era un TAB mic, pe TAB erau 5-6 soldati (dintre care unul cu mustata) care trageau. Dupa primul foc oamenii au inceput sa strige "fratilor, nu trageti, sinteti romani de-ai nostri". Nu am vazut ca cineva sa fi agresat militarii. Acestia au tras in multime. Linga noi a cazut un om (am aflat mai tirziu ca era Dumitru Juganaru). Pe jos era balta de singe si bucati de creier. Lumea fugea sa se adaposteasca cind sotul a fost impuscat in abdomen si a cazut tragindu-ma si pe mine care eram la brat cu el.

                Oamenii l-au dus intr-un apartament, de unde s-a dat telefon dupa salvare. Salvarea n-a venit.

                Am rugat pe cei din jur sa ne duca careva cu masina pina la spital, dar toti erau ingroziti si au refuzat. In spatele blocului se construia. Am luat o placa de la santier si l-am pus pe sotul meu pe ea. Citiva barbati m-au ajutat sa-l duc la spitalul judetean.

                Cind l-au impuscat pe sotul meu era cam ora 19,30 , iar la spital am ajuns pe la 21,30 (am mers incet fiindca sotul se plingea de dureri).

                Nu am fost lasata sa intru in spital si am stat in curte citeva ore, nadajduind ca voi afla cite ceva despre sot. Am vazut salvari venind mereu cu raniti si m-am ingrozit, se auzeau mereu rafale.

                Pe la 2,30 noaptea am ajuns acasa. Dimineata la 6,30 am mers iar la spital unde m-am intilnit cu Barbat Ion (finul parintilor mei), care venise pentru cumnata sa Lepa. Nimeni nu voia sa ne dea informatii despre raniti, toti erau speriati.

                Pe la 11,30 spitalul a fost inconjurat de militie. Maiorul Veverca Iosif a venit in curte, unde eram vreo 20-30 de persoane care asteptau vesti si ne-a amenintat ca daca nu parasim locul ne impusca. M-a mirat cu cita ura vorbea Veverca cu noi. Alaturi de Veverca actiunea de inconjurare a spitalului era condusa de un alt maior care avea ochelari cu rame aurii.

                Pentru a afla ce s-a intimplat cu sotul cumnatul a luat legatura cu o asistenta din spital, care a spus ca nu li se da voie sa urce de la un etaj la altul.

                Marti (19) m-am dus la servici (I.M.A.I.A.) sa anunt ca voi lipsi de la lucru. Intreprinderea era pazita de garzi patriotice care n-au vrut sa ma lase sa intru pina nu au telefonat directorului Bumbar. L-am anuntat pe maistru. Cind sa plec la poarta n-am fost lasata sa ies, directorul Bumbar a spus sa fiu dusa la el. Aici era securistul fabricii care m-a injurat si m-a intrebat ce-am cautat acolo. I-am spus ca iesisem in oras pentru medicamente. Securistul mi-a zis ca nu e voie sa se mearga in grupuri pe strada. Cind mergeam spre casa am fost strigata de o femeie, asistenta la spital, care-l cunostea pe sotul meu, si care mi-a spus ca au fost furate cadavrele.

                Abia joi dupa-masa am putut intra in spital. Am spus la poarta ca-l caut pe Ferkel-suteu. Mi s-a spus ca nu este pe lista, sa caut la alte spitale. Am raspuns ca n-am ce sa caut in alta parte, ca eu aici l-am adus si aici l-am inregistrat. Mi-am dat seama ca sotul a fost printre cei dusi si ca registrele au fost distruse.

                Dupa caderea lui Ceausescu cumnatul s-a dus la doctorul Dressler de la medicina legala, care i-a spus ca isi aminteste de sotul meu. Doctorul Dressler, fara sa vada poza a putut sa-l descrie pe sotul meu, inclusiv camasa cu care era imbracat. Cadavrul sotului nu l-am mai vazut niciodata.

                In 1990 am aflat ca la Procuratura civila se pot consulta fotografiile celor banuiti ca au reprimat revolutia. Am fost acolo si mi s-au dat niste teancuri de poze, dar nu era printre ele nici Veverca, nici cel cu rame aurii. Stiam ca militianul care pazise spitalul se chema Veverca si am intrebat unde este poza lui Veverca iar procurorul mi-a spus ca nu o voi gasi acolo.

 

17 iulie 1995

 

Nota: Maiorul de militie Iosif Veverca a fost inculpat in procesul de la Timisoara si condamnat la 15 ani inchisoare, dupa ce s-a dovedit vinovat de uciderea tinarului Ianos Paris. Apoi a scapat de puscarie sub pretext medical.