Impuscat cu tricolorul in mina

Hofman Costel-Viorel:

nascut in 2 mai 1965 in comuna Boianu Mare (jud. Bihor), instalator ICRAL in 1989, pensionat grad 3 de invaliditate (1995), impuscat in picioare

In 17 decembrie 1989 stateam acasa (str. Balta Verde) cu sotia care era insarcinata in luna a noua. Auzisem impuscaturi si elicopterele care circulau, dar nu stiam exact ce se intimpla. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cindea Angelica si Cindea Rodica cu prietenii lor si mi-au zis ce se intimpla in centru (ca se trage, sint manifestatii impotriva comunismului). Le-am spus ca nu-mi vine sa cred iar ei au plecat. Am mai auzit impuscaturi de pe balcon, venise si vecinul Lupu Cornel cu sotia si am stat de vorba cu ei despre ce se intimpla in oras. Pe la ora 20 nepoatele au revenit impreuna cu prietenul lor Jeak si au insistat sa mergem si noi cu ei. Eu mi-am convins sotia sa ma lase sa plec.

Am plecat impreuna cu nepoatele, Jeak si Lupu Cornel. Am ajuns la intersectia Gh. Lazar cu Circumvalatiunii, unde erau in jur de 50 de manifestanti. Printre manifestanti se vorbea ca in centru este macel.

Pe strada Gh. Lazar era un cordon de soldati condusi de un ofiter care ne-a spus ca a primit ordin sa nu lase pe nimeni sa mearga spre centru. Intre manifestanti si grupul de soldati nu au fost brutalitati, iar ofiterul vorbea civilizat. Dupa un timp, fiindca noi insistam sa mergem in centru ofiterul a ordonat soldatilor imbarcarea in masina si a lasat calea libera. Intre timp manifestantii s-au gindit ca sint prea putini si au hotarit sa treaca prin zona sa mai adune lume.

Am plecat pe strada Circumvalatiunii. Din stinga (dinspre magazinul de mobila) a aparut un baiat cu trei steaguri (cred ca erau doua rosii si unul tricolor cu stema decupata), impartindu-le la cei din fata. Eu am luat steagul tricolor cu stema decupata. Coloana de manifestanti a mers pe traseul Circumvalatiunii, Stelelor, Matei Basarab, apoi catre Calea Torontalului si Aradului iar apoi pe strada Linistei am iesit pe Calea Lipovei. Eram vreo 200-250 manifestanti si strigam lozinci antiguvernamentale si "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!", "Armata e cu noi" etc. Aveam de gind sa mergem in centru.

Ajungind la intersectia cu strada Ialomita (pe la ora 24-24,30) din partea stinga (dinspre depozite) un grup de militari au tras fara somatie dar nu am observat sa cada cineva, dupa care eu si alte persoane din grup ne-am indreptat inspre ei crezind ca au cartuse de manevra, strigind totodata "Armata e cu noi!". Dupa citiva pasi am fost strigat de Lupu Cornel. M-am intors si atunci am fost impuscat in ambele picioare, fara somatie, de la o distanta de aproximativ 30 metri. Am cazut in genunchi iar steagul mi-a cazut din mina. M-am ridicat si am inceput sa fug inapoi (impleticit) spre Lupu Cornel, care m-a luat in brate si m-a transportat pina la prima statie de troleibuz 14. De fata erau si nepoatele mele, Jeak si inca 3-4 manifestanti. Am fost urcat intr-o dacie rosie si am ajuns la spitalul clinic nr. 2 in stare de inconstienta. M-am trezit a doua zi la spital. In salon erau vreo 8 raniti, dar in primele zile nu aveam curaj sa vorbim intre noi deoarece credeam ca sint informatori ai securitatii.

in 18 decembrie a venit la mine cumnatul Stancovici Ioan care mi-a spus ca daca sint interogat sa nu recunosc ca am participat la manifestatii, ci sa spun ca mergeam la sora mea iar in Piata Dacia am fost impuscat fara sa-mi dau seama din ce parte. In 19 decembrie in jurul orei 10 dimineata am fost anchetati intr-un cabinet de securisti imbracati civil si le-am povestit ce ma intelesesem cu cumnatul.

3 martie 1993 si 27 mai 1995