Se ingroasa gluma! Trebuie sa iasa ceva!

Ardelean Gheorghe:

nascut in 1 martie 1953 la Vatra Dornei (jud. Suceava), lacatus mecanic la Autotim (fostul I.R.A.) (1995), impuscat in piciorul drept.

De prin 14 decembrie am auzit la fabrica ca la casa pastorului Tokes s-a adunat un grup de persoane ca sa-l apere de incercarile securitatii de a-l muta in alta localitate. Dupa servici am trecut cu bicicleta pe linga casa lui Tokes. Acolo erau vreo 100 de persoane care stateau linistite. M-am invirtit si eu pe acolo vreo ora, apoi am plecat acasa.

Seara a venit la mine varul meu Iacob Marian, a carui nevasta e unguroaica, si care mi-a spus ce s-a intimplat la Tokes dupa ce eu am plecat de acolo. El fusese impreuna cu fiul sau si mi-a spus ca era sa fie arestati, dar au scapat cu fuga. "Se ingroasa gluma! Trebuie sa iasa ceva!", mi-a spus varul meu.

In 15 decembrie am trecut iar prin zona respectiva, pe la ora 15,30. Acum era aici ceva mai multa lume, care statea grupata. Nu se striga nimic. Dupa un timp a aparut si un camion cu militieni, care ne-au inconjurat, dar n-am vazut sa fie altercatii intre cetateni si militieni. Pe la ora 18 am plecat acasa.

In 16 decembrie am mers din nou la casa lui Tokes, dupa servici. Deja erau aici vreo 1000 de oameni. Din cind in cind se mai striga cite o lozinca, izolat: "Vrem caldura!", "Vrem mincare!". Am auzit si ceva strigat in ungureste.

Au aparut niste scutieri, care s-au postat in fata noastra. Din cind in cind scutierii mai bateau cu bastoanele in scuturi, pentru intimidare. Violente intre manifestanti si scutieri n-am vazut pina pe la ora 18, cind am plecat acasa.

Duminica dimineata am condus familia la gara, la trenul de Vatra Dornei. Pe la ora 9 am trecut prin Piata Operei. Aici erau citeva sute de persoane, rasfirate, mai mult in fata Catedralei. Niste tineri imbracati in treninguri spargeau vitrinele. Am plecat la cineva in vizita. M-am intors in Piata Operei pe la 15,30-16. Aici ardea magazinul de parfumerie. O masina de pompieri statea linga magazin dar nu actiona cu prea multa convingere. Era devastat si magazinul de blanuri, iar alimentara avea geamurile sparte. Niste tigani furau din alimentara.

Am mers acasa si m-am intors peste vreo ora. In fata Operei erau cam 1000-2000 de persoane care strigau: "Jos comunistii!", "Jos Ceausescu!". Am intrat in grupul respectiv, unde erau si niste prieteni ai mei (Scumpu Ion, Somoghi Nicolae) si am strigat si eu cu ei. Dupa vreo ora s-au auzit primele rafale. Lumea a inceput sa fuga. Se vedeau flacari de la trasoare dinspre muzeu. Am plecat spre casa. Cind am ajuns in Piata 700, am vazut un grup de militari (6-8) postati pe strada care duce spre Piata Libertatii, de-a latul strazii, unde era semaforul. Dupa coltul spitalului militar erau vreo 50-60 de oameni care strigau tot felul de lozinci ("Soldati, pe cine aparati?") si injuraturi la adresa soldatilor. Din cind in cind se trageau focuri izolate. Eram agitat dupa manifestatia din Piata Operei si cind am vazut grupul de soldati mi s-a urcat tensiunea. Am incercat sa scot o piatra din pavaj sa arunc spre soldati. In acel moment am simtit ca imi curge singe in cizme si mi-am dat seama ca am fost impuscat (era aproximativ ora 17,30-17,40). Cineva din grupul care venise din Piata Operei m-a ajutat sa ajung la spitalul Clinicile Noi. Am putut sa merg pina la spital pe picioarele mele.

3 martie 1995