Retinut pina in 22 decembrie

Sandu Mihai

nascut in 2 august 1966 in com. Tudora (jud. Botosani), excavatorist la IELIF (1989), sofer la Aquatim (1995), arestat si batut

Simbata 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am intors cu trenul de la Dudestii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pina in Piata Maria. Acolo erau o multime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu sotia, copilul si cumnata am ramas acolo.

Dupa vreo 25 de minute cineva s-a urcat pe un tramvai, a spus ca asteapta sa vina studentii si a strigat "Jos dictatorul!". In 5 minute s-a format o coloana de vreo 2500 persoane care a plecat spre caminele studentesti. Tramvaiul a reinceput sa circule. Sotia, copilul si cumnata au plecat acasa cu tramvaiul, iar eu am plecat cu coloana. La sensul giratoriu de linga Complexul Studentesc vreo 4-5 dacii au oprit in fata coloanei si din ele s-au dat jos niste civili care ne-au spus sa plecam acasa, sa ne vedem de treaba. Coloana a mers prin Complexul Studentesc. In camine luminile erau stinse. Noi strigam "jos Ceausescu, jos dictatorul, jos comunismul!", "Vrem mincare si lumina!". La caminele studentesti am strigat "Studenti veniti cu noi!". Foarte putini studenti au venit. Am mers mai departe catre Comitetul Judetean PCR (actuala Prefectura) strigind aceleasi lozinci. Aici erau in fata usii vreo 5-6 militieni iar lateral mai erau vreo 40-50 scutieri. Vreo 10-15 manifestanti s-au dus inainte si-au dat jos stemele PCR si RSR si steagurile care erau montate la intrare. Scutierii au intervenit ca sa-i prinda pe acei manifestanti. Din multime cineva a strigat: "nu-i lasati sa-i prinda ca asa ne va prinde pe fiecare!". Ne-am repezit la scutieri si acestia s-au retras. Dupa asta scutierii au revenit in forta si ne-au risipit. Eu cu un grup de 250-300 manifestanti am mers iar la caminele studentesti. O parte dintre cei risipiti la Comitetul Judetean PCR ni s-au alaturat intre timp, ajunseseram vreo 1500 persoane. Am luat-o pe strada 1 Decembrie pina la Fabrica Banatul. Aici doua masini de pompieri au incercat sa ne stropeasca. Manifestantii au aruncat cu pietre. O masina de pompieri s-a oprit. Manifestantii i-au fugarit pe pompierii din ea.

Coloana a mers mai departe pe Calea Buziasului. In dreptul Fabricii de Detergenti am fost ajunsi de doua camioane cu soldati, care au coborit. Le-am spus soldatilor sa se urce in masini ca si noi sintem ca si ei, ca miine-poimiine se vor elibera si ei si tot aceeasi piine o vor minca. Soldatii s-au urcat in masini si au plecat.

Am ajuns la caminele muncitoresti iar apoi, pe strazile Venus si Lidia, am mers in Calea Girocului. Pe tot parcursul ni se mai alatura lume. Cei mai multi ni s-au alaturat in Calea Girocului (femei, copii, batrini, de toate felurile). Cind am ajuns iar in Complexul Studentesc eram vreo 6-7 mii de demonstranti. Aici vreo 5 manifestanti au format un fel de comitet ad-hoc si discutau despre ce traseu sa urmam.

Cind am iesit din Aleea Studentilor ne-au intimpinat 4-5 masini de pompieri care dadeau cu jeturile asupra noastra. Dintre noi, unii au oprit niste autoturisme cerindu-le benzina ca sa faca sticle incendiare. Un firobuz (cred ca era printre ultimele care circulau, caci era aproape ora 24) s-a postat intre noi si pompieri, impiedicind jeturile de apa sa ajunga la noi. Soferul a lasat firobuzul si ni s-a alaturat. Pompierii au plecat.

Am luat-o pe podul Michelangelo pina la Opera, iar apoi pina in fata Catedralei. Pe scarile Catedralei am spus "Tatal nostru" si s-a cintat "Desteapta-te romane". Vreo 4-500 de militieni, scutieri si soldati in uniforme albastre au aparut din dreptul cinematografului Capitol. O parte dintre manifestanti ne-am dus catre ei si le-am spus sa nu mai inainteze ca sa nu ne incaieram. Ei au spus sa mergem acasa. Ne-am retras spre Catedrala si acolo am discutat ce sa facem. Daca mai stateam acolo era posibil sa ne luam la bataie cu scutierii. Am plecat pe Bd. Politehnicii si Bd. Republicii pina la viaduct. Aici o dacie neagra a trecut in viteza si a accidentat doi manifestanti (unul din ei destul de grav, a fost dus la spital). Am fugit dupa dacie, dar n-am izbutit s-o prindem.

Mergind pe strada Circumvalatiunii din fata ne-au intimpinat 5-6 camioane de militari in kaki iar din spate au venit 4 masini de pompieri. Militarii au facut cordon in fata noastra. Ne-am apropiat la vreo 10 metri de ei si le-am spus sa ne lase sa trecem, ca toti suferim de pe urma dictaturii comuniste. Militarii stateau pe carosabil. Noi am trecut pe linga ei, pe trotuar si pe zona verde.

Am ajuns in Piata Dacia, unde ne-am regrupat. 3-4 manifestanti s-au urcat pe niste mese si ne-au spus sa mergem prin Calea Aradului si Lipovei sa mai adunam lume. Am luat-o pe strada Timis spre Calea Torontalului. Eram vreo 10000 de persoane si strada fiind ingusta coloana era lunga. Eu eram la vreo 50-60 metri de capul coloanei iar dupa mine mai era multa lume. La intersectia cu Calea Torontalului coloana a fost atacata de scutieri si militari in verde cu bite de lemn. Acestia au arestat vreo 20 de demonstranti. Noi am contraatacat ca sa eliberam arestatii si sa putem iesi in Calea Torontalului, dar n-am izbutit caci militarii si scutierii erau foarte multi si ne-au imprastiat.

Pe strada Gh. Lazar ne-am regrupat vreo 500 de manifestanti care am hotarit sa mergem la Catedrala, unde sa stam pina dimineata. Am mers pina la linia troleibuzului 14. In dreptul spitalului Clinicile Noi era un cordon de militari, ca si la magazinul Materna si in Piata Libertatii. Vazind atitia militari mi-am spus ca nu mai putem ajunge la Catedrala. Dinspre Clinicile Noi veneau doua camioane militare. Eu impreuna cu doi cunoscuti pe care ii intilnisem printre manifestanti (colegul de servici de la IELIF Bordeanu Marin si un ungur Imre) ne-am ascuns in fata Centrului de Calcul. Dupa ce au trecut camioanele am fugit pe linga spitalul militar, prin Piata Unirii, pina la strada Oituz. Dinspre Calea Lipovei au venit 6-7 camioane militare. Ne-am ascuns in intrarea unei case de pe strada V. Goldis. O dacie din Piata Unirii a aprins si a stins de doua ori farurile iar apoi a venit in viteza spre noi. Din ea au coborit trei civili care ne-au amenintat cu pistolul pe mine si pe Imre (Bordeanu izbutise sa fuga), ne-au pus cu miinile dupa cap. Eu am incercat sa protestez ca merg acasa si ca de ce se leaga de noi, la care indivizii au inceput sa ne injure si sa ne loveasca, strigind ca ce nu ne convine regimul. Apoi ne-au urcat in dacie si ne-au dus la Militia Judeteana. Aici in curte erau doua rinduri de militieni (unii imbracati civil). A trebuit sa trecem printre cele doua rinduri pina la celulele de la subsol, incasind lovituri de bite de lemn.

Jos ne-au luat datele personale (locul, data nasterii, domiciliul, locul de munca). Am fost pusi in celule (femeile si copiii separat). Celulele erau arhipline, abia mai puteau intra noii arestati.

Dimineata ne-au dus intr-o alta celula (cu mai putina inghesuiala). De aici erau scosi cite unul pina intr-o celula alaturata unde auzeam ca cei anchetati sint batuti. Eu n-am mai apucat sa fiu anchetat, caci ne-au scos pe toti si ne-au urcat intr-un camion de arest care ne-a dus la inchisoarea de pe strada Popa Sapca. Aici, intr-o incapere am dat iar declaratii cu datele personale, iar cei care aveau bani sau obiecte de valoare au trebuit sa la predea.

De aici am fost dusi la camera 42. Subofiterul care ne-a dus ne-a spus ca in inchisoare ne vom petrece jumatate din viata.

In camera erau vreo 80 de paturi, iar noi vreo 200 de arestati, am dormit cite 2-3 intr-un pat. Sub patul meu statea Vasile Cercel, un tinar caruia i se zicea Paunescu caci il imita pe Paunescu.

Am intilnit un coleg de slujba, Marcel, care zicea ca-l cunoaste pe un militian si spera ca acesta sa-i dea drumul. L-am rugat pe Marcel ca daca va fi eliberat sa-mi anunte familia despre ce am patit.

Duminica seara au fost adusi in camera doi arestati, unul impuscat in umar si unul impuscat in picior. Noi auziseram impuscaturi, dar cind i-am vazut pe acestia ne-am dat seama ca se trage in oameni. Am stat in pat cu cel impuscat in picior, care era sofer venit de la Alba Iulia dupa marfa si fusese impuscat pe linga Opera.

Luni pe la 10 dimineata am fost scosi mai multi din camera si dusi intr-o alta incapere unde am dat iar o declaratie despre datele personale. Tot luni am fost dus intr-o sala unde am dat declaratie despre cum am fost arestat. Eram vreo 5-6 arestati, fiecare la o masa cu anchetatorul lui. Am scris ca am fost la intreprinderea unde lucra sotia (U.T.T.) ca sa duc niste acte pentru concediu medical, iar la intoarcere firobuzul a fost oprit de manifestanti care ne-au silit sa coborim. N-am recunoscut ca as fi participat la manifestatii. Anchetatorul mi-a zis ca de ce nu spun adevarul, ca am spart vitrine, ca am aruncat cu pietre in militieni, si a inceput sa-mi dea pumni in cap.

M-am intors in camera 42. Pe la ora 14 membrii PCR am fost dusi afara pe platou. Doi subofiteri ne-au zis ca trebuie sa vina Pacoste sa discute cu noi, dar acesta n-a venit. Dupa vreo ora am fost dusi inapoi in camera.

Marti nu s-a intimplat nimic deosebit.

Miercuri dimineata, pe la 10-11, au inceput sa scoata detinutii dupa niste tabele. Am fost scos si eu. Ne gindeam ca ne da drumul. Am fost pusi intr-o duba de arest si dusi la Militia Judeteana. Aici am ajuns iar la subsol. Pe rind era scos cite unul la ancheta. Pe la ora 14 mi-a venit si mie rindul. Am fost dus la etajul unu din cladirea dinspre riul Bega (Militia Municipala). Aici era un anchetator venit de la Bucuresti, foarte nemultumit ca a trebuit sa vina pina aici din cauza unora ca mine. Am scris iar declaratia cum ca veneam de la U.T.T. Apoi anchetatorul a plecat si in locul lui a venit un securist imbracat in haina de piele si cu pistol automat la el. Dupa 20 de minute anchetatorul a revenit iar securistul a plecat. Eram cu cojocul pe mine. Anchetatorul a zis ca e cald aici, sa-mi scot haina. Mi-am dat seama ca urmeaza bataia. Cum cojocul amortiza loviturile, am zis ca mai bine stau imbracat. Anchetatorul mi-a spus sa-i execut ordinele, iar apoi a chemat un civil de afara, care avea o bita. Mi-a zis ca au o declaratie de la un cunoscut al meu (al carui nume nu l-a dezvaluit) ca as fi participat la demonstratii, si sa nu-i mai mint. Eu n-am vrut sa-mi schimb declaratia iar cel cu bita a inceput sa ma loveasca peste spate. Cum tot nu voiam sa cedez, anchetatorul a inceput sa ma palmuiasca si sa-mi dea picioare in stomac. Dupa vreo 20 de minute am fost trimis jos.

Pe la 4 dupa-masa am fost imbracat in haine de detinut si mutat, impreuna cu inca cineva, intr-o celula unde mai era un detinut de drept comun. Dupa un timp au mai fost adusi detinuti, dintre care imi amintesc de Geangu Ioan si de un doctor Taut.

Joi pe la ora 16 am fost dus la un alt anchetator. Am repetat declaratia. Atunci anchetatorul a adus un ins gras care am inteles ca era de la partid. Acesta i-a spus ca ei trebuie sa predea lista cu cei care au devastat si sa ma faca sa-mi schimb declaratia. Dupa ce individul gras a plecat in camera au mai venit citiva care au inceput sa ma bata cu pumnii, picioarele, parul, cu ce-au apucat. Dupa vreo 20 de minute de bataie mi-au zis sa scriu. Le-am raspuns ca nu pot scrie, ca-mi tremura mina. Au chemat gardianul sa ma duca in celula, zicind ca o sa ma cheme iar cind imi revin.

Vineri pe la 8 dimineata am fost dus in fata unui tip inalt cu mustata. Acesta avea un baston de cauciuc cu care m-a lovit si mi-a spus sa declar ca am spart vitrine si am lovit militieni. Eu incepusem sa scriu declaratia cind am vazut manifestanti pe bd. Tache Ionescu strigind "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!". Am zis: "Tovarase, de ce va legati de mine care n-am facut nimic si nu va legati de cei de afara?" El a inceput iar sa ma loveasca ca de ce ii spun eu ce sa faca. Am zis atunci ca nu mai scriu nici o declaratie, ca sa-i aduca pe cei din strada sa le ia declaratii. Militianul mi-a promis ca o sa aiba el grija de mine cit o sa mai stau pe aici si apoi m-a scos in suturi afara, trimitindu-ma inapoi in celula.

Pe la amiaza am auzit tropote pe hol. Geangu s-a pus in genunchi si a spus "Tatal nostru", gindindu-se ca poate vom fi impuscati. Am fost scosi afara, ni s-au inapoiat hainele si ne-au urcat intr-o duba TV. In fata erau doi militieni, imbracati civil, dar in spate (cu noi) nu aveam gardian.

Duba mergea pe drumuri ocolite. Citiva am zis sa sarim din masina. S-au fortat usile din spate si apoi am sarit fiecare din masina, din mers (pe strada Eneas).

8 iulie 1995