Fiica nu ma mai cunostea, iar baiatul abia m-a recunoscut

Farcau Vasile

nascut in 16 decembrie 1956 la Giorocuta (jud. Satu Mare), instalator sanitar la U.M.T. (1989), pensionat grad 2 de invaliditate (1995), arestat si batut

Era in 16 decembrie 1989, ziua de nastere a mea si a fostei mele sotii Rodica. Locuiam pe strada Dropiei, in spatele restaurantului Tomis. Ne gaseam in casa in jur de 20 de persoane. Stiam ce se intimpla in oras si stateam ca pe spini. In jurul orei 10,30 se auzeau vuiete pe strada precum si lozinci "Jos Ceausescu!" si multe altele. La usa mea a sunat un student (asa s-a prezentat) si a cerut sa-i permit sa dea un telefon la niste colegi pentru a le comunica ceva important. Am retinut ca a spus sa se intilneasca mai multi in Piata Operei, dupa care a plecat.

Pe la 10,30-11 (seara - n.n.) a venit cumnatul Gabi Balalau din Calea Buziasului cu demonstranti din Calea Buziasului si ne-a spus si el ca in oras sint mari manifestari impotriva lui Ceausescu. In jurul orei 1-1,30 am plecat cu totii spre Piata Operei: eu, Vasile Farcau, Marian Zorila, Carmen Anescu, Adriana Sonfa, Lia Farcau, Nelu Craciun cu sotia Adela, Nori Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, strigind si noi jos Ceausescu, vrem lumina, piine, lapte. La fabrica de lapte ne-am despartit. Eu am ramas cu fratele meu Doru, Marian Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, iar sora mea Lia cu Carmen, Adriana, Nori Zorila si sotii Craciun au luat-o pe Circumvalatiunii.

Am ajuns in Piata 700 voind sa mergem in Piata Operei, dar intre Oftalmologie si Dermatologie era un cordon de soldati in pozitia de lupta cu baionetele montate la arme, iar in fata la Oftalmologie erau mai multi oameni cu bete in mina. Cam toti aveau acelasi fel de bete in sase colturi.

Am mers in fata soldatilor si am spus nu trageti, vrem lumina, piine si lapte pentru copii. Era in jurul orei 2,30. In acel moment am auzit sirena militiei venind dinspre Casa Armatei. Am fugit. Soldatii au venit spre noi si m-au inconjurat linga zidul de la Dermatovenerice vrind sa ma strapunga cu baionetele, dar am scapat dintre ei. Am alergat in dreptul semaforului. Unul a venit sa dea cu bita in mine dar am dat eu primul. Al doilea era un subofiter gras care m-a lovit cu patul de la pistolul rabatabil in fata si am cazut jos. In acel moment l-am recunoscut pe sergent major Nica Vasile pe care il cunosteam injurindu-ma si dind cu picioarele in mine, dupa care m-au luat tot batindu-ma si m-au aruncat in duba militiei, unde era si Marian Zorila. Aveam ochiul spart, nasul zdrobit, coastele rupte si abia mai vedeam. Marian m-a recunoscut. Avea si el capul crapat si citeva coaste rupte.

Ne-au dus in curte la Inspectoratul Militiei, unde au deschis usa si ne-au ordonat sa stam pe burta. Pe margine erau multi cu bete sau cozi de lopata in miini care ne-au luat din nou la bataie, dupa care ne-au ordonat sa ne sculam si sa intram in beciul Inspectoratului. La coborire mai era un militian care ne altoia cu un par, iar jos era un maior care ne miluia din nou. Ne-a ordonat sa mergem intr-o celula, sa ne asezam cu fata la perete si din nou cu parul urma spovedania.

Dupa un timp ne-a ordonat sa iesim. In acel moment am vazut-o pe sora mea Lia Farcau, pe Carmen Anescu si pe Adriana Sonfa care plecasera cu mine de acasa. Ne-au bagat intr-o alta celula unde ni s-a ordonat sa ne numaram. Eram in jur de 75. Printre noi era si un civil, schiop de un picior, imbracat cu un halat albastru care ne-a batut foarte rau.

Dimineata in jurul orei 8,30-9 ni s-a ordonat sa iesim in curte unde ne-au incolonat pe mai multe rinduri. Eram in jur de 200 sau mai multi. Un civil cu o coada de lopata in mina plimba un tinar in hanorac sa recunoasca cine a mai fost cu el in Piata Maria. Tinarul a scos afara vreo trei. Cind a ajuns in dreptul meu si a lui Marian Zorila acel civil l-a intrebat pe tinar daca ne-a vazut in Piata Maria. Tinarul a spus ca nu si atunci a luat un par pe spate, la care eu i-am zis civilului ca nu am fost in Maria, ca pe noi ne-a luat din Piata 700. Am fost oprit deoparte si eu si Marian Zorila, cred ca pentru ca eram plini de singe. Cred ca voiau sa ne opreasca in curte la Inspectorat pentru ca pe restul i-a urcat intr-o duba mare. Civilul plecind de acolo, un ofiter ne-a ordonat sa urcam si noi in duba. Am fost transportati la Penitenciar.

Am fost introdusi intr-o incapere unde s-a confiscat de la noi tot ce aveam: bani, bijuterii, chei, bricege, si am fost trecuti intr-un registru. Apoi am fost dusi intr-o sala de sedinta, controlati iar pina la piele si notati intr-un alt registru, intrebati unde lucram, daca sintem membri de partid. Un plutonier major mai virstnic, vazindu-ma in ce hal imi era lovit ochiul drept l-a rugat pe tovarasul maior (am inteles loctiitorul comandantului penitenciarului) sa ii permita sa ma duca la dispensar ca sint foarte grav si pot sa imi pierd ochiul. Maiorul a raspuns lasa-l in aia a ma-sii si totusi plutonierul major m-a dus la dispensar unde o doamna m-a curatat si m-a pansat, dupa care am fost dus iar sus.

Am fost dus intr-o celula unde eram din nou cu Marian Zorila. Eram 36 la 18 paturi. Cu noi erau vreo 3-4 studenti pe care ii cunostea Marian.

Luni au inceput sa ne ia la ancheta. Cind te intorceai de la ancheta erai batut zob.

Ne-au scos pe hol pentru a ne recunoaste niste civili care am fost prin Maria. Marti s-a introdus printre noi si un suflator de-al lor, pe care l-am recunoscut. Tot marti am fost luat si eu la ancheta si dus intr-un dormitor unde doi civili spuneau ca au venit de la Bucuresti pentru noi si au inceput sa-mi dicteze sa scriu ca am fost in Maria si am dat foc la magazine. Eu nu am scris, spunindu-le ca m-au arestat din Piata 700. Ei au inceput cu bataia cu un cablu electric cu multe fire in el, dar tot n-am scris ce au vrut ei. Acest lucru a durat mai bine de trei ore. Numai Dumnezeu stie prin ce am trecut.

Pe urma l-au luat pe Marian Zorila. El a fost dus intr-o camera unde se afla dr. Popescu de la UMT si cu Latcu, secretar de partid la UMT, pentru ca erau chemati sa isi recunoasca muncitorii. Dr. Popescu s-a purtat foarte frumos cu Marian in schimb porcul de Latcu a inceput sa il injure si sa il intrebe de ce cinta pe strada "Desteapta-te romane", la care Marian a spus ca nu cinta pe strada, ca vrea sa mearga acasa. Cine putea atunci sa recunoasca ca a vrut sa mearga in Piata Operei? Marian a scapat ceva mai usor cu bataia.

Miercuri iar am fost luati pe rind la ancheta. Seara in jurul orei 17 a venit loctiitorul comandantului penitenciarului cu citiva ofiteri spunindu-ne sa nu distrugem ca ne da drumul acasa. Noi nu stiam ce sa credem, intrucit tot timpul cit am stat in celule in fata era o masina cu motorul pornit ca sa nu auzim ce se intimpla afara. Totusi noi stiam cit de cit caci mai veneau arestati de afara si ne povesteau.

Pe la ora 18 ne-au scos in curte unde ne-au imbarcat in dube. Nu stiam unde o sa ne duca. Ne-au dus in Piata Unirii unde ne-au dat drumul spunindu-ne sa mergem la Opera si sa spunem ca ne-au eliberat. Impreuna cu Marian si alti baieti am ajuns pina in Piata Libertatii. Eu n-am putut merge mai departe simtindu-ma foarte rau. Cu greu am ajuns acasa unde fiica mea de 3 ani nu ma mai cunostea, asa eram de desfigurat, iar baiatul de 6 ani abia m-a recunoscut. Joi spre seara am mers in Piata Operei si de atunci pina la victoria finala am fost pe strazile Timisorii.

La spital m-am dus abia in luna ianuarie, la Oftalmologie, fiindca mi-era frica dupa ce auzisem ce s-a intimplat in judetean. In martie am fost trimis la tratament in Italia. In total am suferit trei interventii chirurgicale.

8 aprilie 1995