Manifestantii dadeau tigari militarilor

Orban Traian

nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), pensionat cu grad 2 de invaliditate (1995). Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei "Memorialul Revolutiei".

In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina.

Ajuns in oras, am luat-o pe jos. In jurul orei 14 am ajuns in zona hotelului Continental. Intre Continental si Banca Nationala era un cordon de militari in termen cu arma la mina. Am trecut printre ei. La scurt timp militarii s-au deplasat intre Banca si Policlinica 3, intarind dispozitivul de acolo, care era format din militari in termen inarmati, ofiteri si subofiteri in uniforme verzi. Inapoia acestui cordon erau doua tancuri si vreo doua TAB-uri, deasemeni o duba si un camion. Pe strada ce duce spre bastion erau militieni cu scuturi, bastoane si casti. In intersectie si in statia de tramvai de la Continental erau sute de demonstranti care scandau si huiduiau. M-am atasat acestora si am intrat in vorba cu unii dintre ei, care mi-au relatat cele intimplate in seara precedenta.

Militarii aveau o atitudine provocatoare, gata de tragere, ceea ce a indignat multimea. Am aflat ca inainte cu o ora, o ora jumate, la Comitetul Judetean PCR au fost lupte intre manifestanti si fortele de represiune si ca s-au facut masive arestari.

Se strigau neorganizat diferite lozinci. Unii strigau "Libertate", "Eliberarea arestatilor", altii "jos politrucii", altii ca vor piine.

Cordonul de militari a inceput sa inainteze spre Piata Libertatii, incercind sa imprastie multimea si sa-i retina pe cei mai vehementi. Dintre manifestanti, unii au incercat sa duca tratative cu militarii. Un cetatean (ulterior am aflat ca este doctorul Taut) s-a apropiat de soldati si le-a cerut sa fie intelegatori fiindca noi nu vrem sa agresam pe nimeni. Ca rezultat, acesta a fost retinut si lovit cu paturile de pusca de catre militarii in termen.

Militarii fugeau dupa noi, incercind sa ne imprastie sau sa ne retina. Noi fugeam, ne retrageam 10-20 metri, apoi reveneam. Dupa un timp au pornit si tancurile si TAB-urile.

In multime lumea comenta nemultumita traiul pe care-l ducem, frigul din locuinte, se vorbea despre cei care incearca sa fuga din tara si despre nadejdea ca doar-doar se va schimba ceva, ca in tarile vecine.

Am fost impinsi pina in dreptul strazii Popa Sapca. Sus am vazut un elicopter. Numarul nostru crestea, mereu ni se alaturau trecatori nemultumiti si intaritati de desfasurarea de forte, dar si curiosi care dupa scurt timp se retrageau sau priveau de departe.

Cind am ajuns in dreptul bazarului am vazut o echipa de 4-5 tineri care s-au apucat sa sparga vitrinele magazinelor. Noi am protestat, spunindu-le ca nu asta dorim, dar ei si-au vazut de treaba, indeplinindu-si misiunea. Tinerii aceia doar spargeau, nu furau.

Militarii asistind la aceste spargeri au devenit mai agresivi, incercind sa retina demonstranti sau sa-i loveasca cu paturile armelor. Demonstrantii au ripostat aruncind cu pietre si militarii s-au retras. Au venit in viteza tancurile si TAB-urile, care ne-au imprastiat. Noi aruncam in tancuri cu ce apucam (pietre, bucati de bordura, conserve). Chioscul de ziare din Piata Sfintul Gheorghe a fost incendiat. In aceasta piata ne-au ajuns tancurile si TAB-urile. Cu o parte a demonstrantilor am luat-o pe strada Engels. Citiva indivizi au vrut sa incendieze magazinul de chimicale de la coltul strazilor Engels si Ceahlau. Stiam ca in depozit sint chimicale foarte inflamabile si am intuit ce nenorocire s-ar putea intimpla daca ar lua foc. In casa aceia sta fostul meu coleg de scoala Nicolae Secosian (crainic la radio). Am zbierat la indivizii aceia sa nu dea foc ca locuiesc acolo. Tipii s-au retras.

Am ajuns in Piata Libertatii. La cofetaria Macul Rosu niste tigani se serveau cu sucuri si prajituri, indemnind si pe altii sa ieie.

Militarii veneau dupa noi ca sa ne imprastie. Am luat-o pe strazile laterale. Am ajuns iar in Piata Sfintul Gheorghe si am luat-o pe linia de tramvai inapoi spre Libertatii. Pe straduta aceea a venit un tanc in viteza cautind sa ne calce, cu o senila pe trotuarul din stinga, calcind balustrada. Era cit pe-aci sa-mi prinda piciorul. Dupa ce tancul a trecut unii indivizi au scos mobilier din cofetaria Macul Rosu, au facut o baricada pe linia de tramvai si i-au dat foc. Manifestantii priveau inmarmuriti. Tancurile treceau si pe trotuare si pe spatii verzi, unul din tancuri a calcat bordura bazinului de apa al porumbeilor. La un moment dat in dreptul statiei de tramvai s-a oprit un tanc, care a fost inconjurat de tineri ce incercau sa-l blocheze. Niste baieti voiau sa bage o ranga sau alte obiecte intre senile. I-am ajutat si eu bagind intre rotile senilelor cablul de remorcare al tancului respectiv. Tancul a fost blocat, dar motorul ii mergea iar turela se misca amenintator in toate directiile. Un baiat calarea pe teava. Le-am spus tinerilor sa infunde teava de esapament cu cirpe, ceea ce au si facut. Motorul tancului s-a oprit iar multimea a izbucnit in urale.

Dupa asta, un grup de militari ne-a alungat si a recuperat tancul, care a fost retras.

Prin piata si pe strazile laterale umblau (mai repede decit tancurile) doua TAB-uri. Unii au avut ideea sa prepare sticle "Molotov", cautau benzina la masinile parcate in piata. Dupa scurt timp pe strada Vasile Alecsandri s-a retras in viteza un TAB incendiat, in uralele manifestantilor, care s-au adunat iar. Strazile spre Piata Sf. Gheorghe si spre CEC erau blocate de cordoane militare. In dreptul diviziei a fost incendiata o dacie (a lt-colonelului Predonescu - n.n.). Niste militari au incercat sa stinga focul. Din Divizia 18 a inceput sa se traga in sus (n-am vazut raniti). Dinspre Centru, pe strada Alba Iulia, a venit un grup mare (citeva sute) de demonstranti, atrasi de impuscaturi. Printre ei erau si manifestanti care se retrasesera initial din Piata Libertatii. Acest grup scanda cu hotarire "Libertate" si "Azi in Timisoara, miine in toata tara". Focurile de arma s-au intetit, dar tot n-am vazut raniti (era in jurul orelor 16,30-16,45). Eu am intrat in vorba cu militarii din cordonul de pe strada Caraiman, spunindu-le sa nu traga in noi, ca sintem frati si ca armata trebuie sa apere tara, nu sa traga in popor. Citiva manifestanti au dat militarilor tigari. Un ostas, plingind, ne-a spus ca sint in misiune de la 5 dimineata, ca n-au mincat nimic si ne-a aratat ca n-are gloante.

Fiindca se tragea, multimea a incercat sa se retraga prin curti si pe strazile laterale accesibile inca. Am luat-o pe strada K. Marx spre Muzeu, dar de acolo venea o alta coloana de demonstranti spre Piata Libertatii. In coloana era si un ofiter care a fost agresat de multimea iritata de comportamentul armatei. Am revenit in piata cu aceasta coloana. Cum tragerile s-au intensificat, am vrut iar sa ne retragem. Ajungind iar la coltul dinspre strada K. Marx, am vazut ca din garnizoana (la 10 metri distanta) au iesit trei barbati imbracati civil cu pistoale mici si trei barbati in mantale militare (prea batrini pentru a fi militari in termen) cu pistoale mitraliera. Acestia, fara somatie, au tras in multime. Linga mine a fost ranit un individ, m-a improscat cu singe pe fata cind m-am uitat la el. Cineva a strigat: "L-au omorit!". Altcineva a strigat: "A fost impuscat un militar din cordon!". In clipa urmatoare am simtit o durere groaznica in piciorul sting (coapsa) si am cazut. M-am simtit luat de subtiori si de picioare si dus la o masina. Am racnit de durere, fiindca ma apucasera de piciorul ranit. N-am mai stiut de mine. Mi-am revenit in masina, in drum spre spital, si am cerut sa mine mai incet, ca ma scutura si ma durea piciorul.

La spitalul judetean m-am trezit pe o targa, in pielea goala, intr-un coridor in frig. Pe jos si pe targi era plin de morti si raniti. Ranitii gemeau, zbierau, chemau ajutor. Cineva a vrut sa-mi ia ceasul de la mina spunind "da-l dracului ca moare!". Eu atunci am iesit din amortire spunindu-le ca trebuie sa fiu dus la ortopedie.

A venit un brancardier caruia i-am cerut sa ma scoata din acel iad de morti si raniti si sa ma duca la spitalul ortopedic. La scurt timp dupa ce a venit un nou transport de raniti, cu salvarea respectiva am fost dus la Ortopedie.

In zilele urmatoare am auzit ca din morga spitalului judetean au fost furati morti si ca ranitii sint anchetati in spitale. Cei care erau raniti mai usor au parasit spitalul (pentru a nu fi gasiti de securitate).

In 20 decembrie am simtit o mare bucurie cind pe linga spital a trecut o mare coloana de manifestanti care strigau "aveti grija de raniti!".

Dupa caderea lui Ceausescu am fost trimis la tratament in Austria.

La solicitarea Procuraturii am dat acesteia unul din cele doua gloante cu care am fost impuscat (celalalt a disparut). Nu am primit nici un raspuns privind expertiza glontului si persoana care m-a impuscat.

23 august 1995