Popa ne-a zis: "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic!"

Leia Sorin

nascut in 24 septembrie 1967 la Tomesti (jud. Timis), operator chimist la "Solventul", necasatorit, fara copii. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

Ilitoni Aurica (mama):

nascuta in 1 ianuarie 1952 la Balosesti (jud. Timis), muncitoare la Fabrica de sticla din Tomesti. Sorin Leia a fost primul ei copil. Recasatorita, mai are 3 copii.

Nu imi este usor si ochii imi sint in lacrimi si inima sfisiata de durere cind derulez timpul acela in care fiul meu a fost sa fie ucis. Atunci in preajma de inceput a celor intimplate la Timisoara chiar si aici la Tomesti parca se simtea framintarea intre oameni; zvonuri infricosatoare se precipitau unele dupa altele. In data de 19 seara am primit telefon de la o studenta din Timisoara (careia nu am reusit sa-i aflu numele) care cautase in buzunarul fiului meu cazut in nesimtire linga ea, de unde luase buletinul si in baza acestuia ma putuse anunta ca fiul meu era mort. A doua zi m-am deplasat la Timisoara unde l-am cautat cu disperare peste tot. La morga mi s-a spus ca nu are rost sa mai cautam pentru ca toti mortii fusesera trimisi la Bucuresti pentru incinerare. Intoarsa acasa, cu disperarea alaturi pentru ca nu gaseam nici o cale de speranta si de Catedrala nici un chip sa te poti apropia, daramite de vreo persoana care sa iti poata spune ceva, am stat intr-o saptamina de zbucium si de asteptare - saptamina patimilor. Dupa aceasta saptamina am mers din nou in cautare cu colegul fiului meu Dumitrescu Florin, cu care am putut reconstitui un fir. La Catedrala am stat de vorba cu un preot (Nitiga Victor) care mi l-a descris pe fiul meu si care isi amintea bine de "baiatul impuscat in cap". Acesta m-a indrumat spre spitalul judetean, dar cu toata stradania nu a fost chip sa-l gasesc. Fusese luat in 27 decembrie si dus in cimitirul eroilor cu inca 8 cadavre spre a fi ingropati in comun. Am mai facut inca doua drumuri pina la prefectura de indata ce am aflat acest lucru dar de acolo mi se spunea ca securitatea a furat mortii si nimeni nu poate sa stie de morti ceva.

In data de 12 ianuarie 1990 am primit un telefon tot de la colegul mai sus amintit care ma anunta ca s-a gasit o groapa comuna in cimitirul eroilor si s-ar presupune ca si fiul meu sa fie acolo. Am plecat grabnic spre Timisoara. Dumnezeu mi-a dat puteri parca nemasurate. Calea era spre Procuratura. Acolo un procuror cauta sa ascunda tot timpul adevarul si sa dezminta faptul ca ar exista o groapa comuna in cimitirul amintit. Mi-am iesit din fire, eram disperata si as fi fost in stare sa-i dau cu ceva in cap pentru ca ii vedeam pe toti cum mint. Vazind comportarea mea, acest procuror m-a condus pina la capatul unui coridor intr-o sala unde erau mai multe persoane din conducerea institutiei respective si pe masa carora se gaseau dosarele celor noua care fusesera ingropati comun. Primul dosar care l-am luat in mina era al fiului meu. Era fotografiat dar fara identitate. Cu aprobarile pe care le-am primit am mers la deshumare.

Domnule draga, cuvinte nu se pot gasi pentru a cuprinde nemarginita mea durere si golul ramas in sufletul meu. Nu se pot cuprinde in cuvinte zilele de cautare pina l-am gasit si l-am putut aduce aici sa-i stiu mormintul si sa pot ingenunchea si sa-mi pot plinge durerea la crucea sa.

24 septembrie 1995 (fragment de scrisoare)

Gliguta Avram (martor ocular):

nascut in 8 octombrie 1960 la Marghita (jud. Bihor), electrician auto la ICIM Brasov - filiala Timisoara (1995), impuscat la baza gitului

In seara de duminica 17 decembrie pe la ora 23-24 din caminele muncitoresti din Calea Buziasului a iesit o trupa de vreo 100 de tineri, strigind "Romani veniti cu noi!", "Jos Ceausescu!". Eu am iesit atunci pe balcon si am strigat "bravo baieti!", dar am ramas in casa.

Luni dimineata cind am mers la lucru (la IUGTC, linga Fabrica de Zahar) am vazut ca in oras este devastat, geamurile de la magazine sparte, panourile cu cincinalele comuniste distruse. In tramvai oamenii vorbeau despre cele intimplate, cum ca armata si militia a tras in oameni. Mie nu-mi venea sa cred.

La servici secretarul de partid ne-a spus ca n-avem voie sa lipsim de la lucru, ca se va face prezenta din ora in ora, iar de la servici sa mergem direct acasa, ca ne poate impusca militia si armata. O casierita se plingea ca o nepoata a ei a fost impuscata in Calea Sagului. Nu-mi venea sa cred ca se poate ca militia sa impuste oameni.

Dupa servici am venit acasa, m-am schimbat si am iesit in oras. Am ajuns in Piata Operei unde era plin de militie si activisti de partid. M-am apropiat de doi tineri sa-i intreb ce s-a intimplat, dar un militian solid mi-a spus sa nu facem grupuri ca vor trage.

Am mers pina la Expresul care e peste drum de catedrala. De la cinema Timis pina la statia de taxi erau militari in termen (in uniforma verde) pe trei rinduri, cu arma la picior si baioneta pusa, in pozitie de drepti. Pe sosea, in fata soldatilor, erau 2 TAB-uri pe turele carora stateau militari de vreo 30-40 ani. De la cinema Timis pina la Expres erau postati militieni, de la maior in sus, si doi civili, la distanta de 5-6 metri unii de altii. Militienii si civilii aveau pistoale mitraliera cu pat rabatabil. In statia de tramvai si la intrarea in parc era plin de lume care discuta despre evenimentele din oras. Din grupul acela o parte ne-am urcat pe scarile catedralei. Am zis: "Hai sa luam luminari, sa-i afumam putin!", iar lumea s-a imbulzit sa cumpere luminari. Am luat si eu trei luminari, doua le-am dat, iar apoi am coborit scarile drept (pe mijloc). Pe trotuarul din fata catedralei si pe partea cu pamint, unde-i gardul viu, erau balti de singe inchegat de vreo doua palme si groase de un deget. Cind le-am vazut m-am indreptat spre militarii in termen si i-am intrebat: "Ce e aici, pluton de executie? Carati-va acasa!". Ei nu mi-au raspuns nimic. Am urcat scarile dinspre statia de taxi si am aprins luminarea. Cam toata lumea a aprins luminarile. Am inceput sa strigam catre soldati: "Voi sinteti copiii si fratii nostri", "Jos Ceausescu!" etc. Vreo jumatate de ora am fost lasati sa strigam ce-am vrut. Cind am strigat "Soldati, uniti-va cu noi!" cei de pe TAB-uri au intrat inauntru si le-au pornit prin fata noastra spre statia de tramvai, pentru a imprastia multimea de acolo. Cind TAB-urile au trecut prin fata noastra militienii care erau postati cum am amintit au tras un foc de avertisment. Noi ne-am imbulzit sa intram in catedrala. Catedrala are usa dubla dar la imbulzeala una din usi s-a inchis. Stateam ghemuiti, incercind sa ne strecuram inauntru. Eu si inca o persoana, pe care mai apoi am aflat ca se numea Sorin Leia, am ridicat capul sa vedem ce se intimpla, cind s-a tras o rafala printre noi, de jos in sus. Leia Sorin a fost nimerit in mijlocul fruntii. Glontul care a iesit din capul lui m-a atins si pe mine la baza gitului, in partea dreapta. Am simtit ca o arsura, am bagat capul la cutie si m-am strecurat incet-incet inauntru. Niste tineri au vazut ca Leia e impuscat si l-au tirit in Catedrala. Desi impuscat in frunte Leia nu pierduse mult singe si inca mai respira. Cind capul i-a atins cimentul brusc s-a facut sub cap o balta de singe. Noi vorbeam sa cumparam o luminare ca sa moara crestineste. Un popa inalt, slab, de vreo 40-50 de ani, s-a apropiat de noi si ne-a intrebat: "ce, ba, ii mort?". Am zis ca da. Auzindu-ne vorbind de luminare popa a zis, parca cu dusmanie, "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic".

Un alt preot, mai batrin, cu barba carunta, a aratat manifestantilor iesirea prin spate, catre parc, dar eu n-am fost pe faza. Cind am prins un moment de acalmie am iesit prin fata si apoi pe linga zid catre statia de tramvai. Inca se tragea. Am ajuns la iarba si m-am aruncat pe burta. Am vazut ca pe haina aveam bucati din creierul lui Sorin Leia si urme de singe. M-am sters cu iarba si frunze. Linga Expres era civilul care trasese in mine si in Sorin Leia (il vazusem) si un locotenent-colonel de militie, care trageau dupa oameni ca sa-i imprastie.

Am mers in Piata Maria, iar apoi am luat tramvaiul pina acasa. Am cerut pansament de la un vecin, caci mi-era frica sa merg la spital, auzisem ca acolo se impusca ranitii.

A doua zi am aflat ca tot la Catedrala a fost omorit si vecinul meu Nemtoc Marius. Se pare ca el a fost impuscat ceva mai devreme, poate de la el erau baltile de singe pe care le vazusem.

Dupa caderea lui Ceausescu am fost la spital sa-mi pansez rana.

In 1990 am fost chemat la Tribunalul Militar unde au fost judecati militienii invinuiti ca au tras la catedrala. Eu l-am descris exact pe cel care a tras, dar nu l-am vazut in boxa acuzatilor. Toti invinuitii la proces au fost eliberati.

Dupa proces, in februarie 1991 treceam zebra pe la prefectura. Un tramvai a trecut prin fata, iar din spate am fost impins intre vagoane de doi indivizi care apoi au disparut. In urma acestui accident am mai stat o luna in spital.

13 iulie 1995

Nota: Pentru impuscarea lui Sorin Leia a fost arestat in 1990 maiorul de militie Sucala Ion, eliberat apoi din lipsa de dovezi. Normal ar fi fost ca domnului Gliguta sa i se fi prezentat un teanc de fotografii printre care sa fie si fotografia suspectului Sucala. Acest lucru nu s-a facut. In schimb, domnul Gliguta a fost chemat la procesul militienilor Teghiu si Asaftei, invinuiti de uciderea lui Nemtoc Marius respectiv Mariutac Ioan. Cum martorul nu a fost de fata la impuscarea lui Nemtoc si a lui Mariutac, fireste ca a declarat ca nu ii recunoaste pe cei din boxa acuzatilor (ceea ce i-a ajutat pe acestia). In cazul Nemtoc prima expertiza balistica a stabilit ca s-a tras din arma lui Teghiu, a doua expertiza a dat un rezultat neconcludent. Doamna Nemtoc crede ca glontul a fost polizat. Dupa cum spune raportul Parchetului Militar referitor la revolutie expertiza balistica nu este relevanta daca intre glontul expertizat si tragerea de proba s-au mai tras cu arma respectiva citeva sute de gloante. Cred ca gresit a procedat instanta cerind o a doua expertiza balistica in cazul Nemtoc, existind multe posibilitati de trucare. Atit Teghiu cit si Asaftei au fost achitati.