Impuscaturi in Complexul Studentesc

Muntean Nicolae Ovidiu

student, 1 copil, ars la crematoriu

Muntean Silvia (sotie):

In timpul desfasurarii evenimentelor din Timisoara eu eram inca studenta, dar ma gaseam acasa (la Orastie), deoarece cu trei saptamini inainte o nascusem pe fiica noastra Maria-Alexandra. Ultima data, l-am vazut pe Ovidiu cu o saptamina inainte de declansarea evenimentelor, respectiv in duminica de 10 dec. 1989. De aceea tot ce o sa va relatez, este ce am aflat ulterior de la colegii aflati in Timisoara si care au fost in contact cu Ovidiu in dimineata de 17 decembrie.

O sa incep prin a va spune ca nu locuiam practic in Complexul Studentesc, ci foarte aproape, respectiv intr-o garsoniera TCMT aflata in apropierea cinematografului "Constructorul". Ovidiu, si eu de altfel cind eram in Timisoara, mergeam foarte des in Complex, pentru ca majoritatea colegilor nostri locuiau aici. Trebuie sa va precizez deasemenea ca Ovidiu era student la Facultatea de Constructii anul 3 seral la sectia C.C.I.A., iar eu eram studenta la Facultatea de Mecanica anul 5 zi MF. Din cite mi-am dat seama dupa ce m-am interesat la colegii mei, Ovidiu de la ora 14 a plecat de acasa in Complex la colegi ca sa discute impreuna si sa vada cum decurg evenimentele, deoarece simbata seara cind coloana de manifestanti fusese in Complex, el se gasea la niste colegi. In acea dupa-amiaza el a fost pe la mai multi colegi prin caminul 9, prin caminul 4, 22 respectiv 7. Pe seara atmosfera in camine devenise destul de tensionata, multi studenti stateau pe alee discutind evenimentele si incercind sa ia o initiativa in contextul desfasurarii evenimentelor din oras, dar tinindu-se cont si de faptul ca Complexul era plin de cadre didactice si de securisti care supravegheau indeaproape orice miscare a studentilor. S-a ajuns chiar la situatia de a fi inchise unele camine in momentul trecerii coloanelor de demonstranti. In acele momente Ovidiu impreuna cu un alt coleg de-al meu se gasea in caminul 4 si au reusit sa iasa convingindu-i pe cei de la poarta ca trebuie sa dea neaparat un telefon acasa. In jurul orei 21,30-22, dupa ce coborise din caminul 7 impreuna cu mai multi colegi, s-au oprit pe alee intre caminul 7 si caminul 22. Pe alee se gaseau in jur de 40-50 persoane, mai mult sau mai putin grupati.

In acele momente, dinspre podul Michelangelo a aparut un TAB in spatele caruia venea un pluton de soldati; se pare ca de la securitate deoarece colegii au remarcat ceva centuri albe. Oricum ceva foarte sigur nu pot spune deoarece nu am fost de fata. Pe geamuri la caminul 7 se gaseau mai multi studenti care impreuna cu cei de jos au huiduit soldatii. Se pare ca s-a aruncat de pe geamurile caminului 7 cu o sticla dupa TAB. Oricum totul s-a produs foarte rapid. Soldatii s-au desfasurat si au deschis focul fara un avertisment dat in prealabil. Se pare totusi ca destul de multi au tras in sus, dar cert este ca o parte au tras in plin deoarece s-au gasit gloante la parterul caminului 7, urme de gloante prin sticla de la usile caminului si au rezultat deasemenea 3 victime intre studentii aflati pe alee. Focul a fost tinut timp de citeva minute, interval in care cei aflati pe alee s-au aruncat la pamint. Dupa incetarea focului, in timp ce soldatii si-au urmat drumul spre cartierul Giroc cei de pe alee s-au ridicat si atunci s-a vazut ca 3 au ramas pe jos. Au fost ridicati si dusi pe bancile de la caminul 22.

Ovidiu era impuscat in piept si era in stare de inconstienta. Un altul pe nume Florian Tiberiu, student la Facultatea de Mecanica Agricola era impuscat in git, iar al treilea, student la Facultatea de Electrotehnica, era impuscat in brat (se pare ca a avut 3 gloante). Foarte repede au coborit din caminul 4 doi studenti arabi, de fapt medici la specializare, care au vrut sa acorde primul ajutor. Vazind ca sint cazuri destul de grave, unul dintre ei avind masina a hotarit sa-i duca la spitalul judetean. A fost ajutat de cei aflati pe alee si dupa ce cei trei raniti au fost pusi in masina acesta a plecat spre spitalul judetean.

Cu studentul arab care i-a dus la spital am vorbit in luna aprilie, dupa ce acesta s-a intors in tara, si el mi-a precizat mai multe amanunte. Pe Ovidiu l-a recunoscut din poza, mi-a spus ca el a fost pus pe bancheta din spate culcat, cu capul pe picioarele celui ranit in mina. Cel aflat in fata linga sofer a murit destul de repede si la primul viraj a cazut peste sofer. Ovidiu a spus prin dreptul stadionului ca nu mai are aer dupa care n-a mai vorbit nimic. Studentul arab i-a dus la urgenta unde i s-a spus ca Ovidiu si cel impuscat in git sint morti si nu se mai poate face nimic pentru ei. El le-a precizat celor de la urgenta ca nu-i cunoaste si sa le caute actele eventual. Ovidiu a avut la el carnetul de student (acest lucru reiese si din faptul ca a fost inregistrat la "Medicina Legala" cu numele complet desi era considerat neidentificat - neavind buletinul). A doua zi colegii mei au incercat sa-l caute la spital, ei nestiind ca murise, dar dupa cum se stie nu s-au putut apropia de usa spitalului, acesta fiind inconjurat de soldati si civili inarmati.

Dupa ce am aflat, noi am fost de mai multe ori la Timisoara, pina cind in sfirsit am intrat la spitalul judetean si apoi la morga acestuia. Nu l-am gasit niciunde iar dupa ce ni s-a spus ca dosarele morgii cu decedatii din data de 17 au fost furate si ca o parte din cei aflati in morga au disparut, am fost indreptati spre Medicina Legala unde intr-adevar el figura ca decedat in data de 17 decembrie. In fisa medico-legala figura o descriere sumara si indicatii asupra plagii, fara autopsiere. Mai tirziu dupa ce s-a vazut ca corpurile nu vor fi gasite ne-a fost eliberat certificatul de deces in data de 16 ianuarie 1990.

8 martie 1991 (fragment de scrisoare)